joi, 23 decembrie 2010

o vioara... de odihna



Ma trezesc in dupa amiaza asta sa ascult o vioara... Nu stiu cat mi-a batut inima pentru o bucurie anume, atat de tare, in ultimul timp. E ridicol sa explic de ce. Probabil nu am chef sa beau alcool si dispretuiesc  orice motiv  ca sa fug de realitate. Probabil cand imi dau seama ca nu sunt indragostit de nimeni, e o stare reala de  cumplit de egoism. Nu sunt indragostit  nici macar de mine, nu ma intereseaza  sa imi bronzez muschii, sa imi curat nervii, sa ma arunc turbat in fata oglinzilor ca sa vad cum ma imbrac... Nu va ganditi.. nu fac cadouri de craciun... Aluneca lent si aceasta schizofrenie de fatada...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu