sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Iarna artistilor..


Iarna, muzica : Antonio Vivaldi


Poveste de omat
de Otilia Cazimir

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.

Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…

Dormi?
Si nici n-am prins de veste!

Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este…


Cantecul Catelei
de Serghei Esenin

Spre ziua, sub capita de secara,
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, in vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.
Pana-n amurg, veghind incovoiata
I-a rasfatat, lingandu-i nentrerupt.
Si se topea ninsoarea spulberata
Pe fierbinteala pantecului supt.
Iar seara, cand gainile s-aseaza
Stapanul casei a iesit posac
Si unde mama palpaia de groaza
El pe toti sapte i-a bagat in sac.
In urma lui, fugind dupa desaga
Cateaua da-n nametii de pe drum
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scancea curgand sub botul ei acum.

marți, 24 ianuarie 2012

Amintiri despre maestrul Celibidache...

Ioana Celibidache, soţia lui Sergiu Celibidache, într-un interviu cu Iosif Sava în care dezvăluie chipul OMULUI Celibidache, maestrul dovedindu-se a fi o excepţie de la regula care spune că (toţi) artiştii sunt "imposibili" atunci când coboară printre muritori...






Biografie

S-a născut la Roman. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal și i-a petrecut la Iași, unde ia lecții de pian și compoziție, apoi se înscrie la cursurile de filosofie și matematică ale Universității din București.

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp audiază cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică).

Abia sfârșite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, nu totdeauna comodă pentru componenții unei orchestre. Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler.

Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 și 1962 ține cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franța) și la München (Germania) pentru tineri dirijori selecționați cu multă severitate.

În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

Vizionați pe YouTube Sergiu Celibidache repetând cu Orchestra filarmonică din Berlin simfonia a 7-a de Anton Bruckner (fragment din documentarul „Întoarcerea la Berlin”, în italiană)

Vizionați pe YouTube Sergiu Celibidache, în 1971, dirijând Bolero de Maurice Ravel

Vizionați pe YouTube Sergiu Celibidache la repetiție: prima parte a Simfoniei Clasice de Serghei Prokofiev la Filarmonica din München (în germană)

Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.

Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincții, printre care: cetățean de onoare al orașului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universității din Iași (1992), Ordinul Maximillian pentru Știință și Artă (Germania, 1993).

A murit la 14 august 1996, la reședința sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (în apropiere de Paris).
(sursa:  wikipedia)

luni, 23 ianuarie 2012

Generatia revansei...

Romania - Cinci preludii ale secolului XXI   by Eugen Leahu 


O stare de spirit. "Am crezut ca va conta numai valoarea individului, ceea ce poti, ceea ce stii, ceea ce faci tu ca persoana" (Mircea Diaconu

Un film care imbina iluziile personale cu frumoase colinde romanesti. 

"Observati, parca vedem acum pe acei tineri din decembrie 1989, voi sunteti tinerii  din decembrie 1989, voi sunteti simbolul, sunteti chipurile lor si sa ne inspiram din duhul jertfei acelor tineri. Aici e taina schimbarii. Asa cum ei au zis, au rostit, cum nu s-a rostit in toata istoria lumii <<  Vom muri si vom fi liberi >>, adica atunci cand nu mai e teama de moarte, atunci devii liber si  << Dumnezeu este cu noi>> asa au rostit, venea Craciunul, Emanuel inseamna <<Dumnezeu este cu noi>>" (parintele Constantin Galeriu).  

Si colindul contiuna pe strazi... printre fulgi, printre vocile tinerilor, printre sperantele lor...

"In '89 singurul lucru bun care s-a intamplat, insurectia spirituala spre generatia tanara. In rest insa nu s-a intamplat nimic in '89. Totul este dirijat de filosofia deconstructiva, totul este intentie deconstructiva... " (Ilie Badescu).

"Da ma doare ca oamenii de valoare nu ies in fata." (Mircea Diaconu).

"Hai sa va arat ceva... va arat cartile despre care tot auziti vorbindu-se, Filocalia originala, de la Venetia publicata de Sfantul Nicodim Aghioritul in 1782... originala, curata, frumoasa,... Va spun ca nici o bilbloteca din Romania nu doreste cartea asta!!! In  Romania nimeni nu are nevoie de bunuri culturale la ora de fata... Eu nu regret ca plec din lumea asta, ce regret, ce ma intristeaza... imi pare rau ca va las intr-o lume asa de ticaloasa cum este asta" (Virgil Candea

"Tot timpul ma intorc la copilaria mea, cand inca pe strada, mai intalneam niste personaje care se salutau scotandu-si palaria. Duminica, toti erau la fel de frumos imbracati, la fel de respectuosi... Unul era avocatul, altul era bunicul meu macelarul, unul era pantofarul, altul era vanzatorul. TOTI ERAU NISTE PERSONAJE!!! Atunci aveam o societate asezata, in care omul stia cum sa isi chibzuiasca banii si cum sa investeasca..."  ( Stefan Caltia)

"FRICA DE A NU SUFERI, FACE PE OM SA NU MAI IUBEASCA. Si fara indoiala ca, iubirea (fericirea)  nu este o pleasca gratuita!!! FERICIREA SI DRAGOSTEA SE PLATESC CU FOARTE MULTA SUFERINTA. Dar a fugi de suferinta aceasta, inseamna a te priva de singurile sanse valorificatoare ale existentei. Si constant in lumea de astazi, ca oamenii se inconjoara de mici agramente enervante si derizorii si se feresc de bucuriile mari si simple ( cand zic simple nu inseamna simpliste) bucuriile mari si fundamentale ale vietii care sunt de mii de ani aceleasi si pe care istoria nu le poate schimba, doar reuseste sa le amorteasca si chiar sa le ucida!!!" (Alexandru Paleologu)

"Poti sa fii speriat cand societatea isi pierde modelul. In societatea asta a noastra, acum a sunt modele. Important este ca noi sa le acordam atentia cuvenita " (Stefan Caltia)



un film document de Eugen Leahu - Mircea Diaconu, Ilie Badescu, Stefan Caltia, Alexandru Paleologu si Virgil Candea vorbind despre traditie colidatorilor de la ASCOR (Craciunul anului 1999)

duminică, 22 ianuarie 2012

o zi perfecta de relaxare

Nu ma intereseaza ca maine e luni. Am chef sa ma relaxez. Fara politica. Fara scandaluri. Fara bani. Fara femei. Fara griji. Fara ganduri.
Ma intind relaxat si rasfoiesc niste carti. Fara internet. Fara demonstratii. Fara alegeri. Fara Dan Diaconescu. Fara, fara fara...
O zi perfecta va doresc.

joi, 19 ianuarie 2012

marți, 17 ianuarie 2012

ganduri de ziua mea...

 "Cunoaşteţi Adevărul, şi Adevărul vă va face liberi." (Ioan 8.32
De fiecare dată începutul anului, ziua de 17 ianuarie mă provoacă să trăiesc un sentiment intim al iernii, prin faptul că e ziua mea. 
Dacă tot am văzut astăzi primii fulgi, inevitabil câteva gânduri poetice despre această perioadă a anului mă provoacă la filosofie.
"Ca să devii cu adevărat liber, trebuie să te faci sclavul filosofiei." (Seneca)  

  


Eu prefer iarna, pentru că sentimentul singurătăţii e mai puternic în toiul iernii. Aştept ceva, vreau ca întreaga mea poveste să capete un sens. Iarna este modul naturii de a comunica cu mine. Există o intimitate pe care mi-o oferă acest anotimp. Normal, în timpul iernii ar fi trebuit ca liniştea să se aşeze peste ţară. Ar fi trebuit să ne savuram ceaiul în liniştea căminului. Iarna îmi permite să îmi savurez o stare proastă...

...şi să nu uit, starea pozitivă!!!

duminică, 15 ianuarie 2012

 Cezar Ivanescu : "Eminescu-i Dumnezău/ Iar eu mi-s profetul său."

(Probabil optiunea mea subiectiva, asupra zilei de 15 ianuarie are un aer natural. Dar fireste ca, este nevoie fatal, de o afinitate. )

Parfumul serilor literare de alta data. Poetul Cezar Ivanescu recitandu-l, cantandu-l, plangandu-l pe Eminescu.

Fragmente din spectacolul Aş vrea să mor cântând Eminescu, Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 15 iunie 2005. 
Despartire, versurile Mihai Eminescu, melodia Cezar Ivanescu, la pian Puiu Pascu, la contrabas Pedro Negrescu.


Fragmente din concertul "Doina, închinare lui Eminescu" susţinut la Bistriţa in data de 2 mai 2000 de Cezar Ivănescu şi formatia "LA BAAAD".


Comentriu pe youtube: Putin imi pasa inainte de ...literatura de Eminescu...dar de cand am inceput sa citesc,sa ascult....imi lasa o urma de plumb in suflet....in fata careia cei mai mari doctori din lume sunt neputiinciosi. Poate nu plang...dar imi plange sufletul. plang...dar imi plange sufletul.

Mihai Eminescu : Mai am un singur dor.

cu Eminescu prin Iasi

Sa revedem impreuna locurile prin care Iasul ramane legat de Mihai Eminescu:

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Un moment de rasfat...

Unii dintre noi mai aşteptăm zăpada... In amintirea ei căutăm tot felul de refugii cum ar de exemplu: pictarea conurilor de brad. 
 Aş vrea să dau un mesaj de speranţă, pentru tot sufletul de pretutindeni. Si negrăit de bucuros aş fi, dacă, aş ţinti cu adevarat în lumina din noi înşine.
M-am gandit să îmi întreb inima ... ce anume m-ar face fericit? Vă spun eu, lumina!!! 
"cuvintele Tale, candele picioarele mele sunt" ( psalmistul David). Lume vine din latinescul popular "lumen"... să eliminam  "n" şi rămane "lumea ca lumina"... ( pr. Dumitru Staniloae

Daca lumea e lumină atunci, cum putem vorbi de sfarşitul lumii, ar însemna să fie sfarşitul luminii ? " Asa a iubit Dumnezeu lumea, încat pe unicul sau Fiu l-a dat ca lumea să nu piara ci să aiba viata veşnică" .. şi iarăşi, zice: " Nu iubiti lumea "( sf apostol Pavel), în sensul de categorie a păcatului... şi  Mantuitorul zice " nu pentru lume ma rog" .
Atunci ce înseamna sfarşitul lumii? Sfarşitul răului, nu al lumii... Lumea privită ca Lumină nu moare!!!... Dumnezeu a rostit "să fie lumină" ( zilele creaţiei nu sunt zile solare...) Soarele apare abea în ziua a patra...  

Avem trei Lumi : lumina fizică,( în lumina asta vedem lucrurile fizice) lumina minţii ( înţelegem raţiunile existenţei, sensurile ei, în lumina minţii, vedem raţiunile şi sensurile din jur), lumina Cerească...( lumina divină, taborică... în lumina taborică, în lumina necreată comunicăm cu Dumnezeu.) - fără această lumină nu putem comunica cu Dumnezeu.
din gandirea parintelui Constantin Galeriu.

Asta e si tristeţea filosofiilor din apus vorba lui Dan C Mihailescu întros recent de la Athos,  " simt că în lumea asta noi ne întindem pe orizontal, dar acolo, in Athos,  eu care nu merg la biserică, am simţit că oamenii sunt preocupaţi de  dimeniunea verticală a fiinţei".
 Cineva care iubeste ceaiul, poate îndulci buzele unei lumi ne îndulcite...
O felie de porocală uscată poate decora atat de frumos un borcan de zahăr. Noi credem că viata asta trebuie să ne fie un etern borcan de zahăr pe care noi să îl decorăm cu plăcerile noastre... dar ştiu doar atat:  Dumnezeu nu se descoperă la suprafata ci în adancul fiintei .( un medic crestin)
Sunt două lumi în om... o lume a materiei, o lume  a ţăranei lui Adam şi o lume a lui Dumnezeu, a sularii divine... In om sunt două feluri de a muri şi două feluri de a învaia. Moartea începe în suflet, prin desprăţirea de Dumnezeu, dar murim nu prin ieşirea din existenţă, ci ca o " sfarseală care nu se sfarseste niciodată". Arvuna învierii crestinul o are aici... în visurile sale luminate... rugăcinea, postul, spovedania, împartăşania, arvuna învierii ne dau. "Adevăr spun vouă, cel ce ascultă de Mine are viată veşnică şi la judecată nu va veni ci a şi trecut de la moarte la viaţă" ( evenghelia dupa Ioan)  "Adevăr, adevăr spun vouă, vine vrema şi acum este , cand morţii vor învia"... Ce fel de înviere este asta.. a mortii sufleteşti... acum este!... Dar  este şi învierea ... cu speranţa şi credinţa noastră... tot acum!!! (din învătăturile parintelui Constantin Galeriu)

Lumea noastră trebuie să ne fie musai dulce... plină de zahăr, de aromă de portocale iar viaţa ca o farfurie plină de emoţii plăcute spre fericirea noastră... Dar ce ne facem că suntem 7 miliarde şi unii zic că am ajuns să cunsumam toate resursele şi cică e nasol... şi că ar fi perfect să rămanem ( sau să rămană) doar un miliard... Adică unul din sapte... Hai  să mergem pe stradă şi la întamplare  număram şapte  şi să lăsăm, doar unul... cum oare  vine alegerea asta?
 Tot ce putem face este să fim ca aceste afine congelate care se combină ff. fericite într-castron de zahăr... Iar voia noastră este de a căuta mereu o lume, ca un borcan de zahăr???
Si aşa stăm la macerat cateva ore, cateva zile, caţiva ani... sau o viaţă, dar fiecare zdrobire a bobiţei este in funcţie de mai marii acestei lumi... de ce vor distinşii ca să servească. Dar ştiu că, reţeta precizează că doua linguriţe de zahăr sunt suficiente pentru o cească de fructe de pădure.

Se pune o lingură de amestec de afine / de zahăr într-un pahar de şampanie şi se umple cu vin spumant ... Bulele de aer din vin  vor face ca afinele să  plutească  şi să distribuie zahărul in pahar . E o distracţie, un festiv, şi o nu-prea-dulce băutură!

Bucuraţi-vă! ( scuzaţi ironia)

vineri, 13 ianuarie 2012

Zambetul lacrimilor...

Zilele trecute  mă uitam pe net si am descoperit povestea lui Ben Breedlove. Vreau  să recunosc că am fost înduioşat de filmul postat de el. 

Breedlove a suferit de o afecţiune cardiacă cunoscută sub numele de cardiomiopatie hipertrofică.

Pe 18 decembrie 2011 a postat un film în două părţi cu titlul "Aceasta este povestea mea." unde  portretizează   confruntările cu soarta lui până la vârstă de 18 ani, arătând curaj, umor şi demnitate.

O săptămână mai târziu, în ziua de Crăciun pe 25 decembrie 2011, suferă un atac de cord şi  moare.   
***
În tăcere, poate fi văzut într-o cameră, aşezat în faţa calculatorului  şi cu ajutorul unor  note scrise de mână îşi spune povestea.

Se pare că a păcălit moartea de trei ori. Cea mai recentă fusese pe 06 decembrie 2011 când a leşinat la şcoală şi s-a trezit înconjurat de medici, care se chinuiau să-l reînvie.

El a spus în film, că prima dată a înşelat moartea la 4 ani şi a descris o experienţă pe care  a avut-o în spital, când el era pe o targă cu roţi. A văzut o lumină mare strălucitoare deasupra sa. I-a spus mamei lui, dar acesta nu a văzut nimic.

A suferit o interventie chirurgicală 03 mai 2009, pentru i-se insera un stimulator cardiac. Al doilea deces din care a scăpat a fost  în vara anului 2011. Atunci mers la spital pentru operatie de amigdale si a sfârşit în stop cardiac.

********************
  

"Do you believe in Angels or God?(Credeţi în îngeri sau în Dumnezeu?)
 " I Do" (Eu cred)

marți, 10 ianuarie 2012

Bucuraţi-vă de ziua asta!

Aceste degete care seamănă cu un buchet de zmeură roşie. Să primim conul de brad... să primim şi zăpada... rătăcita pe undeva...
Ianuarie este întotdeauna o luna grea pentru mine, cu vremea  rece şi mohorâtă. De obicei, în luna asta, pe 17 ianuarie se întamplă  ziua mea! Nu întrevad o criză reală în departamentul de creativitate şi nici o lovitură serioasă de inspiraţie ... astfel încât o sa mai postez pe aici .  Dar examenele care mă asteaptă, ... nu mă fac prea optimist!
 Walt Whitman -- Song of Myself

  
Bucuraţi-vă de ziua asta! ...şi de mila Lui Dumnezeu!!!