joi, 31 martie 2011

Anca: Staretul Tadei - Cum îţi sânt gândurile, aşa îţi este şi viaţa

Cum îţi sânt gândurile, aşa îţi este şi viaţa - Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita
  

Cartea despre care o să vă vorbesc intră profund în tainele relaţiei dintre mintea şi sufletul nostru. Apărută la editura Predania în anul 2006, volumul propriu-zis este o antologie de interviuri, predici, “capete de învăţătură” ale Stareţului Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa din Serbia.

Părintele Tadei s-a născut în 1914 într-o familie evlavioasă de ţărani. Pentru că se naşte prematur, la şase luni, va fi un copil bolnăvicios. Mama îi moare la scurt timp după naştere şi va fi crescut de mai multe mame vitrege care manifestau plăcerea sadică de a-l snopi adesea în bătaie. Această perioadă grea Părintele Tadei o rezumă în câteva cuvinte:  

“Când eram mic, eram slab şi neputincios. Adesea îmi spuneau acasă: Nu eşti bun de nimic. Uită-te la Miladin (un băiat de vârsta mea) cum îl ajută pe tatăl lui, iar tu mănânci pâine zadarnic.Mă dureau cuvintele acestea. Aproape de casa noastră se afla un copac, şi adesea mă duceam acolo şi mă rugam la Dumnezeu să facă astfel încât să fiu şi eu de folos cu ceva”.


După ce termină şcoala primară şi Şcoala de Comerţ şi Meserii din Petrovaţ se îmbolnăveşte pe la 15-16 ani de pneumonie. Starea i se agravează pe zi ce trece. Medicii îi mai dau de trăit cinci ani. În faţa sfârşitului său inexorabil tânărul Toma ia decizia să îi slujească lui Dumnezeu în tot acest timp care i-a mai rămas. Mai întâi ajunge la Mănăstirea Gorniak.
“Cel mai însemnat lucru este, cred, pacea inimii. Să nu vă tulburaţi sub nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniştea, tăcerea, liniştirea. Vălmăşagul gândurilor este starea duhurilor căzute (dracii, duhurile care au căzut de la Dumnezeu). Mintea noastră, aşadar, se cere să fie adunată, unită, atentă. Numai în mintea unită se poate sălăşlui Dumnezeu Cel Unul. Dacă simţim o dispoziţie prielnică, putem întrerupe tăcerea inimii prin rostirea rugăciunii lui Isus”. 



Pe lângă pacea inimii şi rugăciune, Stareţul accentuează pe felul în care stăm în faţa lui Dumnezeu: “Alături de paza liniştii inimii, deprindeţi-vă şi cu chipul în care şedeţi înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să ai neîncetat în minte faptul că Domnul ne priveşte. Pe El trebuie să-l avem în cuget când ne trezim, când ne culcăm, la muncă, la masă sau când ne plimbăm. Domnul este pretutindenea şi în toate”.




Învăţătura Stareţului vine dintr-o îndelungată experienţă. Părintele Tadei era un om ca noi toţi, măcinat de nelinişte, frică şi întristare. Mărturiseşte despre sine că la începuturile vieţii călugăreşti întristarea îi sfâşia sufletul. “Frica pe care o aveam încă din copilărie mă chinuia iarăşi. Îmi era teamă că atunci când voi îmbătrâni nu voi fi mulţumit de mine, şi nu am putut avea tihnă niciodată”.

Ca “remedii” folosea cântatul la armonică şi introspecţia. Cel mai adesea îmi luam armonica, mă duceam în singurătate şi cântam. Am iubit dintotdeauna muzica, iar ea mi-a adus mereu mângaiere. Uneori mă întrebam în cuget: “Ce vrei? Ţi-e foame? Ti-e sete? Eşti gol, desculţ, bolnav? Dumnezeu ne-a dat totul, ce mai vrei?” Şi totusi, sufletul meu era mâhnit şi căuta ceva care să-l mângaie, dar nu era nimeni care să-i aducă alinare”.


Fiecare dintre noi experimentează continuu neliniştea individuală şi colectivă. Mass-media trăieşte din aceste surse de angoasă pe care ni le induce permanent. Buletinele de ştiri, ziarele, programele TV speculează nevoia de anxietate (creată artificial) pe care fiecare o avem în noi dar pe care nu o conştientizăm. Adevărul acestor rânduri îl trăim toţi şi fiecare dintre noi contribuim mai mult sau mai puţin la el:  
“Vedeţi voi înşivă cum în familie făurim înţelegere sau facem dezbinare după cum ne sunt gandurile şi dorinţele. Dacă stăpânul casei este copleşit de griji, gânduri sau de vreo greutate, prin aceasta el pricinuieşte tulburare nu numai lui, ci şi întregii sale familii. Toţi cei ai casei sunt mâhniţi, nu au pace, nici mângâiere.” Soluţia este simplă: “El (bărbatul) ca stăpân al casei, trebuie să răspândească bunătate şi să o împărtăşească tuturor celorlalţi din casă.”



Despre binele sau răul pe care ni-l facem nouă şi apropiaţilor noştri vorbeşte întreaga învăţătură a Avei Tadei. Suntem responsabili de gândurile pe care le întreţinem, iată un adevăr foarte greu de crezut pentru omul postmodern, obişnuit să relativizeze orice. Poate de aceea ne şochează relatarea acestei întâmplări. “Odată m-am mirat de cum doi părinţi credincioşi şi-au ucis fiul prin cugetele lor. Acest singur fiu al lor, copil credincios, din tinereţe crescut în acest duh, era de-a dreptul ca un înger, era de o bunătate neînchipuită.
Odată a venit la el o fată din ţinutul lui să-i ceară ajutorul. Ea era însărcinată cu un bărbat oarecare, iar acum îl ruga pe acest tânăr s-o ia în căsătorie, căci părinţii şi fraţii ei sunt aspri şi dacă afla că e însărcinată, nu-i rămânea altceva de făcut decât să se omoare. El a încuviinţat să iscălească un astfel de contract de căsătorie, iar după ce se naşte copilul şi va începe să meargă, îndată băiatul va merge pe calea lui, iar fata pe a ei. Cum asta se întâmpla într-un sat mic, totul s-a aflat de îndată, iar mama lui nu a putut sa îndure cele întâmplate, deşi tatăl spunea că este vorba de viaţa fiului lor şi nu a ei, dar aceasta nici nu voia să audă. “Nu vreau să-l mai văd viu”, obişnuia să spună. Aşa s-a şi întâmplat. În timp ce conducea o motocicletă, fiul lor a avut un accident, împreună cu un prieten. După ce s-a întâmplat aceasta, mama a venit la mine tristă şi mâhnită, iar eu i-am spus: “Tu ţi-ai omorât singurul fiu. Vezi cât de puternice sunt gândurile tale? Ai zis că nu mai vrei să-l vezi viu, şi asta s-a şi întâmplat.” 




La începutul articolului am spus că volumul “Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viata” este o carte de psihoterapie ortodoxă. Argumentul pe care îl invoc este următorul.  

Învăţătura Stareţului Tadei se întâlneşte cu tezele terapiei cognitive, un curent psihoterapeutic aflat în vogă în Occident. 

Pornind de la ideea că între evenimentele pe care le trăim şi emoţiile pe care le simţim se interpun propriile noastre idei despre acele evenimente, psihoterapia cognitivă dezvoltă o serie de metode prin care pacientul este învăţat să îşi conştientizeze gândurile şi să înlocuiască gândurile negative cu gânduri pozitive. În rezumat, adepţii psihoterapiei cognitiv-comportamentale susţin că ” tulburările de dispoziţie sunt provocate de un limbaj interior nerealist şi descurajant. Există stereotipuri de distorsiuni ale raţionamentului. Învăţând să le recunoaştem, vom reuşi să ne aşezăm ideile la locul lor şi să regăsim echilibrul just al emoţiilor noastre” (Philippe Brinster- Terapia cognitivă, editura Teora, 1999, p. 17).
Terapeutul îl învaţă pe pacient cum să pornească la o adevărată “vânătoare de distorsiuni”

Deformarea reprezentării mentale a realităţii se cristalizează în câteva tipuri recognoscibile:

1.  Radicalizarea- când vedem lucrurile în alb sau în negru;

2. Suprageneralizarea- când generalizăm o situaţie particulară (limbajul nostru ne trădează, de obicei, prin folosirea cuvintelor ultimative “niciodată” sau “totdeauna”;

3. Deformarea selectivă- când reţinem doar aspectele negative dintr-o întâmplare, ignorând sau minimalizând părţile ei pozitive;

4. Autodeprecierea;

5. Inferenţa- când pretindem că anticipăm gândurile altora, viitorul sau ne lansăm în aprecieri pripite;

6. Emotivitatea- când ne proiectăm stările sufleteşti asupra realităţii;

7. Prezenţa lui “ar trebui”: când îi cerem realităţii să respecte nişte cadre fixe, nişte norme bine definite;

8. Etichetarea: când etichetăm o persoană plecând de la comportamentul ei;

9. Personalizarea: când punem în cârca unei singure persoane întreaga responsabilitate pentru o problemă.

Dincolo de asemănările dintre psihoterapie şi duhovnicie, întâlnim, desigur, mult mai multe diferenţe. Prihoterapiile în genere nu fac decât să înbunătăţească mecanismul psihic al omului fără să îi propună un sens existenţial. De aceea logoterapia lui Viktor Frankl a găsit ecouri entuziaste în rândul creştinilor. În afara nevrozelor psihogene, Frankl a identificat o nouă categorie de nevroze: nevrozele noogene, determinate de sentimentul zădărniciei existenţei. De pildă, un om poate ieşi dintr-un episod depresiv major dacă descoperă în sufletul său un scop pentru care să trăiască.  

Am putea concluziona că pentru un creştin îmbisericit stările sufleteşti negative sunt evitate printr-o metodă foarte folositoare: simţind continuu prezenţa lui Dumnezeu. 

 Stareţul Tadei spune aşa: “Dacă sufletul iubeşte sincer rugăciunea, nu se mai poate despărţi de Părintele său. Este neîncetat cu El, mereu în prezenţa Sa- fie că vorbeşte cu oamenii, fie că este la muncă, la serviciu. Este neîncetat cu El şi se mişcă în prezenţa Sa, precum îngerii şi sfinţii. Iată, aceasta este arvuna Împărăţiei Cerurilor, încă de aici, de pe pământ. Un astfel de suflet s-a obişnuit cu viaţa cerească, şi trece din această viaţă, a multelor chinuri şi osteneli, la bucuria cea veşnică a fericirilor, ca unul ce este curăţit încă de aici”.  

O învăţătură identică găsim la Părintele Arsenie Papacioc. Omul citadin, asaltat permanent de stimuli vizuali şi auditivi, foarte greu reuşeşte să rostească pe parcursul unei zile, “Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Să te mişti permanent în prezenţa Domnului, iată o metodă pe care mi se pare că El însuşi ne-a trimis-o prin Cuviosul Tadei în timpul pe care îl trăim. Şi pentru că o terapie costă timp, bani şi nu oferă un răspuns la întrebarea “care este scopul vieţii mele?” consider că învăţătura Stareţului Tadei este o cale mai bună, care poate fi urmată de fiecare dintre noi.

 PS.
Multumesc Ancăi pentru ca mi-a atras atentia ca a aparut acest filmulet. Cartea am citit-o acum cativa ani si m-a impresionat! Textul l-am preluat de pe blogul lui Ciprian Vocilă, pentru ca prezentarea sa este foarte buna!!!


http://calindragan.wordpress.com/2010/03/18/ciprian-voicila-invatatura-staretului-tadei-pentru-omul-zilelor-noastre/

…Trebuie să te linişteşti. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzeşte-ţi pacea şi vieţuieşte cu Dumnezeu. Să le lăsăm pe toate în grija Domnului.


- Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu?

- Lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm precum părintele Ioan din Kronstadt. El citea rugăciunile cu luare aminte, iar la unele cuvinte simţea cum inima i se încălzea şi în suflet i se revărsa pace şi bucurie, iar apoi se ruga cu simţire. Cuvintele rugăciunii trebuie rostite având credinţa că Domnul vă priveşte şi vă ascultă. Iar dacă în timpul rugăciunii se iveşte ceva în inimă, “prindeţi-l”, şi vă ţineţi de rugăciune – “staţi” în ea.
 
-Care este cel mai de seamă lucru în viaţa duhovnicească?

- Cel mai însemnat lucru este, cred, paza păcii inimii. Să nu vă tulburaţi sub nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniştea, tăcerea, liniştirea. Vălmăşagul gândurilor este starea duhurilor căzute (dracii, duhurile care au căzut de la Dumnezeu). Mintea noastră, dar, se cere să fie adunată, unită, atentă. Numai în mintea unită se poate sălăşlui Dumnezeu Cel Unul.
 
Dacă simţim o dispoziţie prielnică, putem întrerupe tăcerea inimii prin rostirea rugăciunii lui Iisus. La începuturi, ea suna aşa: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine! Cu timpul, monahii au scurtat-o, şi astăzi ea sună astfel: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine! Dacă putem, să rostim rugăciunea lui Iisus cu simţire. Dacă însă nu putem, să încercăm să cădem cu inima la Domnul aşa cum ştim şi ne-am deprins, să ne mulţumim cu tăcere înaintea lui. Dacă nu avem duhovnici iscusiţi care să ne călăuzească, este primejdios să te sileşti să rosteşti rugăciunea lăuntrică.
 
- Cuvioşia voastră cum aţi deprins rugăciunea inimii?

- Eram încă frate, foarte tânăr, când am început. Părintele Ambrosie mi-a spus: Orice faci, să rosteşti neîntrerupt în lăuntrul tău: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine! Eram copil şi făceam ascultare de părintele din toată inima. Îi mărturiseam în fiecare zi părintelui meu duhovnic cele ce se întâmplau în lăuntru-mi, în suflet, iar el mă povăţuia ce să fac. După o vreme, am început să simt cum o dată cu aerul pe care-l respiram “intra” şi rugăciunea în inimă. Cu timpul, rugăciunea a început să se săvârşească singură în inimă.
 
Alături de paza liniştii inimii, deprindeţi-vă şi cu chipul în care şedeţi înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă: să ai neîncetat în minte că Domnul ne priveşte. Pe El trebuie să-L avem în cuget când ne trezim, când ne culcăm, la muncă, la masă sau când ne plimbăm. Domnul este pretutindeni şi în toate.
 
- Cum se păzeşte de mândrie omul care a ajuns la o treaptă duhovnicească înaltă?

- Dar acest lucru nu este ceva deosebit. Părtăşia cu Dumnezeu este o stare firească a sufletului. Omul este făcut pentru o astfel de viaţă. Păcatul l-a îndepărtat pe om de această viaţă şi de aceea el trebuie să o recâştige. În fapt, noi ne ostenim să ajungem la o stare firească, sănătoasă.
Nu trebuie propovăduit cu mintea, ci cu inima. Numai ceea ce vine din inimă atinge inima celuilalt. Să nu atacaţi niciodată, nu fiţi potrivnici nimănui. Dacă cel ce propovăduieşte vrea să-i ferească pe oameni de vreun rău, să o facă cu blândeţe, smerenie şi mare frică de Dumnezeu.
 
Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cereşti în noi, căci de vom pierde Împărăţia lui Dumnezeu din lăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi şi nici semenii noştri. Cel ce poartă în lăuntrul său Împărăţia lui Dumnezeu, acela o va împărtăşi în chip nevăzut şi celorlalţi. Oamenii vor fi atraşi de pacea şi căldura noastră, vor dori să fie împreună cu noi şi, treptat, atmosfera cerurilor va pune stăpânire pe ei, îi va birui. Nici măcar nu este nevoie să vorbim oamenilor despre asta – cerul va izvorî din noi şi în tăcere, sau vorbim despre cele mai obişnuite lucruri – acesta străluceşte din noi chiar şi fără să ne dăm seama de asta.
 
Sufletul care a căzut în cercul vălmăşagului gândurilor, în atmosfera iadului, sau care doar s’a atins de ea, încearcă chinuri drăceşti. De pildă, citim ziarele sau ne plimbăm pe străzi şi apoi, dintr’odată, simţim că s’a tulburat ceva înlăuntru, în sufletul nostru, simţim un gol, o mâhnire. Aceasta se întâmplă din pricină că, citind diferite lucruri, am pierdut concentrarea, mintea adunată, ne-am împrăştiat, şi atmosfera iadului “se pogoară” (părintele Tadei întrebuinţa des acest cuvânt) asupra noastră.
 
-Cum este un om smerit?
 
- Cei smeriţi socotesc orice om mai presus decât ei – şi nu numai pe om, ci şi toată făptura.

- Cum putem socoti o făptură mai presus de noi, dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu gândire, ne-a numit fii ai Săi?

- Dacă veţi pune mâna pe inimă şi veţi fi sinceri cu voi înşivă, veţi înţelege că sânteţi mai mici decât multe făpturi. Luaţi aminte la albină, cum se zoreşte şi trudeşte. Se dăruieşte fără cruţare şi fără oprelişti. Albina trăieşte, cu totul, o lună şi o jumătate de zi, şi adesea piere muncind, pe câmp, şi nu se mai întoarce la stupul ei. Şi cât se gândeşte omul la sine şi cât îşi plânge de milă. Sau priviţi furnica, cum nu osteneşte să poarte neîncetat ceva. Iar atunci când îi cade sarcina, o ridică şi îşi continuă munca cu răbdare. Iar noi, dacă nu apucăm imediat ceva în mâini, ne luăm degrabă mâinile de pe acel lucru.
 
Întreaga viaţă m’a chinuit gândul: Care este rostul vieţii?, m’am întrebat unde duce această viaţă. Să fie oare spre bogăţia materială pe care omul se trudeşte atât să o agonisească, să mănânce şi să bea, oare asta să fie totul? Slavă lui Dumnezeu, în viaţa Sfântului Serafim din Sarov, sfântul ne lămureşte că ţelul vieţii este întoarcerea în braţele Tatălui nostru Ceresc, ca noi oamenii, aici pe pământ, călăuziţi de Duhul Sfânt, să fim asemenea îngerilor din ceruri.
 
Inima noastră tânjeşte după Dumnezeu, dar prin gânduri ne împotrivim lui. Satana crede şi se cutremură, dar se împotriveşte. Asemenea şi necredinciosul: nu este necredincios, ci potrivnic. Aşadar, inima noastră tinde spre Dumnezeu, dar noi ne împotrivim lui. Împotrivirea noastră nu-L va vătăma pe Dumnezeu, căci El este Atotputernic, ci pe noi înşine ne va vătăma.
 
Gândurile, starea lăuntrică, dorinţele ne conduc viaţa. Precum ne sânt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa. Dacă avem gânduri de pace, linişte, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăţie, atunci şi în noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, ce răzbate din noi, căci gândurile ne sânt pline de pace, linişte, dragoste desăvârşită şi bunătate. Dacă purtăm în noi gânduri rele, diavoleşti, atunci se nimiceşte şi pacea noastră lăuntrică.  
 
Sfinţii Părinţi spun despre gânduri: Orice gând care năruieşte pacea şi gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate sânt de la diavol şi trebuie să le respingem şi să nu le primim. Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea dumnezeiască. Părintele nostru Cel Ceresc vrea ca fiii Săi să aibă trăsăturile lui Cele dumnezeieşti, până ce noi vom fi plini de dragoste, pace, mângâierea bucuriei, adevăr, virtute. Domnul şi noi toţi dorim să fim blânzi şi smeriţi, căci din sufletul blând şi smerit izvorăşte virtute şi bunătate. Un astfel suflet, şi atunci când tace, răspândeşte întotdeauna valuri de linişte, pace, pline de dragoste şi bunătate. Un asemenea suflet nu se simte rănit când este ocărât sau certat – puteţi chiar să îl loviţi, iar lui îi va fi milă de voi pentru că îl chinuiţi atât de mult. Astfel de oameni sânt puţini pe pământ, dar pentru ei soarele străluceşte şi Dumnezeu ne binecuvântează să trăim, să avem toate cele de trebuinţă vieţii noastre. Trebuie să ne schimbăm cugetul.
 
Sfântul Isaac Sirul este un psiholog inegalabil între Sfinţii Părinţi. În scrierile sale stă scris: “Omule, să nu dai pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume. Să-ţi păzeşti cu orice preţ pacea lăuntrică. Împacă-te cu tine însuţi, şi atunci se vor împăca şi cerurile şi pământul cu tine.”
 
Sfinţii Părinţi spun: Ceea ce credinţa doreşte, Dumnezeu făptuieşte, dar plinătatea vieţii creştine este desăvârşita smerenia. Chiar unul dintre prorocii Legii Vechi spune: “Numai asupra celui blând şi smerit cu inima voi privi.”


Iată de ce trebuie să ne rugăm, să ne rugăm din inimă şi să tânjim din inimă după Dumnezeu, şi atunci Domnul ne va da harul Său şi pretutindeni vom simţi starea îngerilor şi a sfinţilor, şi nimeni nu vă va mai putea vătăma. Iubiţi-i pe toţi şi veţi avea pace şi bucurie nespusă, de negrăit în cuvinte. Vă doresc tot ce e mai frumos, pace şi bucurie de la Domnul.
 
sursa: http://calindragan.wordpress.com/2010/03/18/stare%C8%9Bul-tadei-cum-i%C8%9Bi-sunt-gandurile-a%C8%99a-i%C8%9Bi-este-via%C8%9Ba/

miercuri, 30 martie 2011

o fi ochiul meu sau lumea altfel...sau sunt pacalit?

Fluturele este pe ochiul meu... deci ochiul meu vede altfel lumea???



"13. Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor, 

14. Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă."

Apocalipsa – Capitolul 13

cineva... are gusturi muzicale?

Ei bine, calorii avem, muzica de asemenea, pofta buna!

Wikileaks fugim dupa ... aiurelile astea ?

Lecturăm telegramele Wikileaks despre România sau de aiurea si am sentimentul destul de brutal că alergam dupa o tinta gresita... in timp ce altii ne pregatesc ceva infinit mai rău... S-ar putea sa ne ferim de cine nu trebuie... 

Viata de pisica...

În cazul în care veţi găsi aceste  aceste pisici dulci...  Frumos, frumos, frumos ... Pupici

Delicioasa bautura...

Ce a-ti pus in bautura asta?

Stii ca sunt sensibila si nu pot sa te vad asa...

Mama... eu nu am sa beau... sunt baietel cuminte!

Sunteti niste pisici fandosite... mai plecati de aici... E week-end! Eu sunt pisoiul in casa asta!



Prea drăguţ! Imi place pisoiul somnoros ...  
    


 
Lapte?! Acesta este un castron de vin nenorocitilor...
 



marți, 29 martie 2011

la întâmplare...


Conştientizam propria noastra existenţa, într-un mod unic, de a trai în viaţa  la întâmplare.



Lumea rataceste fara talent, dupa momente de bravada. S-a ajuns la un fel de eroziune a vietii de urbanism. Respiraţi adânc, nu veti recupera niciodata in viata, momentul potrivit pierdut in copilărie...

Catalin: Natalia Osipova and Ivan Vasiliev - Don Quixote

"Poate ca cea mai perfecta comuniune femeie-barbat este exprimata in una dintre cele mai profunde/remarcabile/sincere reprezentari ale impreunarii:  DON QUIXOTE,  Aviz tuturor."

luni, 28 martie 2011

Maria : Ravna si intelepciunea

Ravna si intelepciunea

La avva Lucius a venit un frate care i-a spus gandurile sale si dorintele pe care le avea in inima. La un moment dat, tanarul i-a spus parintelui ca vrea sa se faca pelerin.


Pentru ca a cerut sfat, avva Lucius i-a spus:
- Da, dar dupa ce ai invatat sa pui paza limbii !

Apoi, fratele cel tanar i-a spus:
- Vreau sa postesc.
- Bine faci, i-a raspuns avva Lucius, dar sa incepi cu abtinerea de la orice gand rau.

Fratele continua sa-i spuna:
- Vreau sa fug de oameni.

Batranul i-a raspuns:
- Da, dar dupa ce ai dovedit ca esti capabil sa traiesti cu toata dragostea in mijlocul lor.

sursa: http://www.crestinortodox.ro/pilda-zilei/ravna-intelepciunea-99105.html

Watch the video…Archangel Raphael (video)

Arhanghelul Rafael–Archangel Raphael(video)


Of the three archangels, Raphael is first named in the Bible. He appears not only in the Book of Tobias, written in the early II before Jesus, in which he is the main hero. In this story telling, beautifully told, he presented the appearance of a young man named Azarias. Unlike other spirits cunning acting aiming to keep their secret identity, wearing an angel not be accused of hypocrisy: thus, if Raphael means God heals, the pseudonym adopted Azarias – translates into God saves, which is almost the same.

Dintre cei trei arhangheli, Rafael este primul numit în Biblie. El nu apare decât în Cartea lui Tobias, scrisă pe la începutul secolului al II-lea înainte de Iisus, în care el este eroul principal. În această povestire edificatoare, minunat relatată, el se prezintă sub aparenţa unui bărbat tânăr pe nume Azarias. Spre deosebire de alte spirite viclene care acţionează urmărind să îşi păstreze secretă identitatea, un înger nu poarte fi acuzat de prefăcătorie: aşadar, dacă Rafael înseamnă Dumnezeu vindecă, pseudonimul adoptat Azarias – se traduce prin Dumnezeu salvează, care este aproape acelaşi lucru.


 Simbolism: Arhanghelul Rafael este reprezentat în costum de pelerin, având un toiag în formă de caduceu, pe care este încolăcit un şarpe, simbolizând vindecarea. El duce în mână o ploscă de apă, iar în faţa lui este o apă din care sare un peşte (conform legendei din Cartea lui Tobias). El este deseori reprezentat cu degetul arătător îndreptat în sus, indicând cerul într-un gest de încurajare şi speranţă, reamintindu-ne de unde ne vine adevărata vindecare.



Funcţia angelică: Arhanghel al vindecării.

Darurile spirituale pe care ni le oferă: El ne poate ajuta să obţinem darul vindecării; ne arată care sunt căile de a ne vindeca pe noi înşine; ne ajută să ne vindecăm cu ajutorul naturii şi al energiei universale.
 
Arhanghelul Rafael este responsabil de vindecarea Pământului şi a locuitorilor săi. Se spune că el este cel care l-a vindecat pe Abraham după ce acesta a fost circumcis şi că i-a dat lui Moise o carte care descria toate ierburile cu puteri vindecătoare care cresc pe pământ. În Cartea lui Tobias, din Vechiul Testament, se povesteşte că Rafael l-a vindecat pe tatăl lui Tobias, care era orb, folosind o unsoare făcută din măruntaiele unui peşte.
 
Rafael este cunoscut sub multe denumiri care îi reflectă atributele: Stăpânul vânturilor de seară, Gardianul copacului vieţii din Grădina Edenului, Îngerul Pocăinţei, Îngerul Rugăciunii, Iubirii, Bucuriei şi Luminii. El este înger al vindecării, al ştiinţei şi al cunoaşterii. El mai este numit Înger al Providenţei, care veghează asupra umanităţii.
 
Numele său înseamnă „Vindecător Divin” sau „Dumnezeu vindecă”. Rafael este sursa spirituală aflată în spatele oricărui tratament sau leac, şi ca mesager al divinei providenţe el aduce vindecare tuturor căutătorilor spirituali. El reprezintă reîntoarcerea la Sursa vieţii, care este vindecarea definitivă, esenţială, a tuturor bolilor şi suferinţelor.
 
Rafael ne asistă în efortul nostru de a ne vindeca atât corpul, cât şi mintea şi inima. El ne ajută să atingem starea de sănătate şi împlinire. El oferă ajutor tuturor celor care suferă şi au nevoie de vindecare, şi atunci când este permis, le alină durerile. Atunci când ne deschidem inimile faţă de vindecarea spirituală, Rafael este cel care ne ghidează către terapeuţi, vindecători sau persoane competente care ne pot îndruma şi ajuta. Cu cât devenim mai conştienţi de responsabilitatea care ne revine în procesul de autovindecare, el ne ajută să intrăm în contact cu sufletul nostru, care în mod tainic ştie ce anume este mai bun pentru ca noi să ne restabilim starea de sănătate şi vitalitate.
 
Rafael ne poate ajuta să înţelegem lecţiile tainice pe care le avem de învăţat din fiecare boală cu care ne confruntăm şi ne ajută să ne auto-cunoaştem şi să învăţăm din suferinţele cu care ne confruntăm. Atunci când optăm pentru un mod sănătos de viaţă, acest înger este alături de noi.
 
Pe măsură ce ne tranformăm minţile şi inimile rănite, ne apropiem tot mai mult de arhanghelul Rafael şi putem primi darurile sale spirituale. El este întotdeauna gata să ne ghideze către împlinire şi armonie, dar noi trebuie să ne dorim aceasta. 
sursa : http://angelinspir.ro/ingeri/arhanghelul-rafael.html

Watch the video…Archangel Michael (video)

Arhanghelul Mihail – Archangel Michael (video)

 Symbolism: The Archangel Michael is in excellent light fighter, which triumphs over evil forces obscurity. The icons, he takes in hand a balance to weigh the facts people Judgment day and a sword with which Satan and submit it to the powers of darkness. It is often represented defeating a dragon.

Simbolism: Arhanghelul Mihail (Michael) este prin excelenţă luptătorul luminii, care triumfă asupra obscurităţii forţelor răului. În icoane, el ţine în mână o balanţă cu care cântăreşte faptele oamenilor în ziua Judecăţii de Apoi, precum şi o spadă cu ajutorul căreia îl supune pe Satan şi puterile întunericului. Este deseori reprezentat învingând un dragon (balaur).

Mitropolitul Moldovei Theofanis în Vatopedi

Mitropolitul Moldovei Theofanis în Vatopedi (video - video)
Ιanuarie 18, 2010 in vizita la Manastirea Vatoped. 

un cuvant deosebit din partea calugarilor... sa-l ascultam:

Watch the video… Archangel Gabriel(video)

Arhanghelul Gabriel–Archangel Gabriel(video) 

Un film de 2 minute in care am simtit ca timpul sta in loc... In fiecare dimineata sa privim acest film si viata noastra ar arata asa:

                       



Gabriel is the messenger of God’s Word. His name means “God is my strength.” He is bringing them to know the mystery of reincarnation of souls to be born and we instruct us all in terms of gifts and our spiritual mission in this world. He is the protector of children and takes care of the child in each soul of us, it is prevented from ever increasing, or is injured and needs love. He is helping us to awaken the child inside with words full of love and tenderness.

Hand of protection is always there to protect what is naturally and easily in November. In all religions, Gabriel is considered the most important divine messenger. He is tireless in transmitting the Word of God to those who will listen and we will respect the divine essence of themselves. He is known as the Ambassador and Humanity, Angel revelations, he who gives good news, justice and divine compassion. He is an Angel of Joy and Spirit of Truth.


Gabriel este mesagerul Cuvântului lui Dumnezeu. Numele lui înseamnă „ Dumnezeu este puterea mea”. El este cel care le aduce la cunoştinţă misterul reîncarnării sufletelor care urmează să se nască şi ne instruieşte pe noi toţi în ceea ce priveşte înzestrările şi menirea noastră spirituală în această lume. El este protectorul copiilor şi are grijă de copilul din sufletul fiecăruia dintre noi, oricând creşterea sa este împiedicată, ori este rănit şi are nevoie de iubire. El este cel care ne ajută să trezim acest copil interior cu ajutorul cuvintelor pline de iubire şi tandreţe.

Mâna lui protectoare este mereu prezentă pentru a ocroti ceea ce este natural şi pur în noi. În toate religiile, Gabriel este considerat ca fiind cel mai important mesager divin. El este neobosit în a transmite Cuvântul lui Dumnezeu acelora care îl vor asculta şi vor respecta esenţa divină din ei înşişi. El mai este cunoscut ca fiind şi Ambasadorul Umanităţii, Îngerul Revelaţiilor, Cel ce dăruieşte veştile bune, judecata şi compasiunea divină. El este un Înger al Bucuriei şi Spiritul Adevărului.

Pelerin ortodox: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ILARION 28 MARTIE



Ο Όσιος Ιλαρίων διακρίθηκε για το ασκητικό του ήθος, το φιλόθεο ζήλο του, το χάρισμα της ελεημοσύνης και τους πνευματικούς αγώνες. Γι’ αυτό ο Θεός τον προίκισε με το προορατικό χάρισμα. Ο Όσιος κοιμήθηκε με ειρήνη το έτος 754 μ.Χ..

Saint Hilarion the New, Igumen of Peleke Monastery, from his youth, he devoted himself to the service of God and spent many years as a hermit. Because of his holy and blameless life he was ordained to the holy priesthood, and later he was made igumen of the Pelekete monastery (near the Dardanelles). St Hilarion was granted gifts of clairvoyance and wonderworking by the Lord.
Through prayer he brought down rain during a drought, and like the Prophet Elisha he separated the waters of a river, he drove harmful beasts from the fields, he filled the nets of fishermen when they had no success in fishing, and he did many other miracles. In addition to these things, he was able to heal the sick and cast out demons.
St Hilarion suffered on Great and Holy Thursday in the year 754, when the military commnander Lakhanodrakon suddenly descended upon the Pelekete monastery in pursuit of icon-venerators, boldly forcing his way into the church, disrupting the service and throwing the Holy Gifts upon the ground. Forty-two monks were arrested, slapped into chains, sent to the Edessa district and murdered. The remaining monks were horribly mutilated, they beat them, they burned their beards with fire, they smeared their faces with tar and cut off the noses of some of the confessors. St Hilarion died for the veneration of icons during this persecution.
St Hilarion left behind spiritual works containing moral directives for spiritual effort. St Joseph of Volokolamsk (September 9 and October 18) was well acquainted with the work of St Hilarion, and he also wrote about the significance of monastic struggles in his own theological works.

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Palechitului.

Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului şi-a pus viaţa în slujba Domnului de la o vârstă fragedă şi a petrecut mulţi ani ca pustnic. Pentru viaţa sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot şi mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului, de lângă Dardanele. Sf. Ilarion a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi a facerii de minuni.
Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete şi asemeni profetului Elisei a despărţit apele unui râu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu peşte atunci când nu puteau pescui nimic şi a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii şi izgonea demonii.
Sf. Ilarion a pătimit în Joia cea Mare şi Sfântă în anul 754, când comandantul de armată Lakhanodrakon a atacat pe neaşteptate mănăstirea Palechitului în căutarea închinătorilor la icoane intrând cu forţa în biserică şi în timpul slujbei care se ţinea a aruncat Sfintele Daruri pe jos. Atunci au fost arestaţi patruzeci şi doi de călugări, puşi în lanţuri, trimişi la Edessa şi ucişi. Cei rămaşi au fost oribil mutilaţi  bătuţi, arşi, mânjiţi pe faţă cu smoală şi unora li s-a tăiat nasul. Sf. Ilarion a murit în timpul acestei persecuţii pentru că a cinstit sfintele icoane. 

Sf. Ilarion a lăsat moştenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viaţă duhovnicească.

duminică, 27 martie 2011

Propunere de film: Zhestokiy romans (Fata fara zestre)

Denumirea: Zhestokiy romans
Anul: 1984
Genul: drama romantica


Regizor:
Eldar Ryazanov

Scenaristi:
Eldar Ryazanov
Aleksandr Ostrovsky

muzica:
Andrej Petrov

----------

Distributia:

Borislav Brondukov------Ivan
Georgi Burkov-----------Robinson
Viktor Proskurin--------Vozhevatov
Aleksei Petrenko--------Knurov
Andrei Miagkov----------Juliy Kapitonovich Karandyshev
Alisa Frejndlikh--------Mama Larisei
Aleksandr Pyatkov-------Gavrilo
Larisa Guzeyeva---------Larisa Dmitrievna
Nikita Mikhalkov--------Sergey Sergeyevich Paratov
Yevgeni Tsymbal
Yuri Sarantsev
Aleksandr Pankratov-Chyorny 


Ecranizare dupa romanul omonim al lui Alexandr Ostrovski.

Actiunea filmului, realizat dupa piesa lui Ostrovsky "Femeia fara zestre", are loc intr-un orasel provincial al Rusiei, pe malul fluviului Volga. 
 
Superba Larisa Ogudalova, fiica vaduvei care a saracit peste noapte, indragostita fara drept de apel de frumosul Serghey Sergheyevici Paratov. Tot el, calculat si practic, pana una alta - raspunde pozitiv sentimentelor domnisoarei. Atunci cand vine vremea explicatiei cu omul iubit, el dispare pur si simplu din viata ei, dar si din viata publica. 
 
De aceasta situatie profita d-l Karandyshev, care o cere in casatorie, dar pe care ea nu il poate suferi... Lumea din film, condusa de miracolul imbogatirii rapide, este necrutatoare; lumea in care totul are un pret, chiar si cinstea, frumusetea, dragostea. Lovindu-se de aceasta lume, nefiind in stare sa ii faca fata, eroina noastra...


Apasati in dreapta jos CC si selectati limba romana!!!

"O vaduva saraca încearca sa-si marite fiica mezina invitând la ea câtiva celibatari. Curtata de un functionar nu prea aratos, fata se îndragosteste de un mosier chipes, petrecaret si cu faima de Don Juan. Sedusa si abandonata, tânara este ucisa de functionarul nebun de gelozie. Cu un subiect simplu si patetic, filmul lui Riazanov vrajeste prin atmosfera recreata a burgheziei ruse decadente, cu nopti petrecute în chiolhanuri prelungite pâna în zori, cu lautari tigani, flori, sampanie, juraminte de dragoste si multa muzica..." - Naina Vlasova - 1984 (Le film sovietique)

"Cea mai mare parte a dialogurilor au ramas intacte, dar adaptate continutului actual al anilor '80, secolul XX. Eldar Riazanov - el a scris si scenariul - a pastrat astfel esentialul piesei: conflictul dintre dragoste si circumstantele care duc spre nefericire - ramâne si va ramâne acelasi. Universul micului orasel de provincie este crud. Omul cel mai demn, cel mai pur si, în consecinta, cel mai vulnerabil, nu este decât o jucarie, o marfa care se vinde, care se schimba." - Timur Ponarin - 1984 (Le film sovietique).

Jhon Lennon Silva danseaza The Dying Swan

Pur si simplu am fost uimit de simplitatea acestui baiat, de hainele lui modeste, de coregrafia lui.

John Lennon da Silva  face un apel cu dragoste si  se daruie cum simte, ca o lebada... ca un strigat ... 

papagal Flamengo, strigând GOOOOLLLLL!

...e tot ce am putut dupa meciul Bosnia - Romania scor 2-1, papagal am fost si eu la golul Romaniei...

sâmbătă, 26 martie 2011

Şi fiindcă astăzi este sambătă, să ne distrăm cu el...





Weekend cu folos!

criza de umor nu exista...



Cu toate acestea, traim zi de zi, intr-un tinut frumos. Avem capacitatea de a produce vieti anonime, uneori bogate in umor, dar ne construim un univers in care nu se intmpla nimic. Sa ne cumparam blugi de la secand si palarii de vacari americani... sa fim preocupati pe strada de ceva, ca si cum am fi implicati intr-o afacere superioara... Sa nu traim matur, dar sa mimam ca nu traim oricum.

vineri, 25 martie 2011

sufletul la tarm...


La urma urmei toate valurile se opresc in port... Iluzia libertatii se termina in port... Atunci tristetea a inventat intamplator poezia, din nevoia de a salva ceva magic, desi fie vorba intre noi, dragostea este un sentiment  extrem de slab... Dincolo de politica, respiratia omului sensibil devine respiratia unui fugar... Redus doar la preocuparile sale omul devine pustiu in asteptarea putrefactiei...

Dar, unde se refugiaza fericirea? Fericire se refugiaza acasa, in familie!!! Aici ne cocotam la fereastra deschisa primavara, cand simtim aerul placut al serii si privim cerul... De la fereastra familiei, inconjurati de dragoste, toate peisajele noptii sunt geometrii de lumina si de bucurie... Arterele luminate in linistea noptii ne umple de bucurie si de speranta.

Nu suntem susceptibili sa inghitim cultura servita la televizor, spectacolul grotesc al turmei umane inghesuite la zahar, la ulei... De ce? Cu un singur scop... sa dezumanizeze... orice farama da demnitate, sa subrezeasca temelia credintelor  si a bunului simt... Sa stim ca plecam de casa dar pana in noapte tarziu cand ne intoarcem sa nu avem nici o siguranta... nici o certitudine... Copiii dau in cap parintilor... de la est la vest, fara grija traditiilor...  Noi romanii mai stiam de rugaciune...




Romania ne imbratisa cu ideea de acasa, de familie, care ne hranea... Prin urmare, sa spunem inca bun venit sufletului nostru, la noi acasa...

jocuri de artificii



Uneori, cand simt mai putin ingrijorarea lumii, ma pot juca cu poezia, cu imaginile, cu muzica... Dar, cand  cineva sufera, nu am spatiu de gandire, nu am logica in cuvinte, nu mai gasesc sens in discutii... Corpul sufera de doua ori, o data pentru ceea ce simte, dar si pentru ceea ce este dincolo de el... Singurul meu deces  nu va fi un joc... din care sa ma intorc... fara iubire aici... fara iubire dincolo... Aici femeile devin tot mai ieftine si tot mai pacalite... Dar ce mai conteaza? Ma plang dar nu rezolv nimic, scriu poezii urate despre femei frumoase... Sunt sau nu singur, dar voi muri singur... Femeile pe care vreau sa le iubesc... vor muri... si nu e nimic de facut... Poezia mea nu rezolva nimic... Scriu, dar poezia nu opreste disperarea... Incerc sa zambesc cand oamenii plang... si sa plang... cand oamenii zambesc...


If I have to go

Tom Waits  If I have to go



And if I have to go, will you remember me?
Will you find someone else, while I'm away?
There's nothing for me, in this world full of strangers
It's all someone else's idea
I don't belong here, and you can't go with me
You'll only slow me down
Until I send for you, don't wear your hair that way
If you cannot be true, I'll understand
Tell all the others, you'll hold in your arms
That I said I'd come back for you
I'll leave my jacket to keep you warm
That's all that I can do
And if I have to go, will you remember me?
Will you find someone else, while I'm away



PS ... deci nu este adevarat, intotdeauna copiaza cantecele din viata mea...

In ochii care erau candva ai nostri...


La inceputul noptii, luna s-a urcat in tren, singura, fara bilet, totusi ca un adevarat star... Stelele au condamnat-o ca murmura prin iarba pe inserat... Poetii o invoca in versuri... iar stelele fac rapoarte in tacere... pentru ca nu li se pare corect sa il gasim pe Dumnezeu asa... 

De aceea a fost inventata televiziunea... ca sa ne spuna cand ne arde soarele, cand ne sufla vantul in ochi... in ochii care erau candva ai nostri...

Fara sa vrem stelele coboara in casa noastra in fiecare noapte, in ochii nostri, in urechile noastre... in visele noastre...

 

joi, 24 martie 2011

VERONICA: Tare ne mai plac razboaiele...




Dar ce veste buna mai asteptam noi???

 


Ne aflam in sarbatoarea Bunei Vestiri, o minunata  sarbatoare de primavara...

Cand Fecioara a raspuns catre arhanghel: «Iata roaba Domnului sunt, fie mie dupa cuvantul tau», atunci trupul Mantuitorului Iisus Hristos S-a urzit in pantecele Preasfintei Fecioare Maria, prin impreuna-lucrarea Duhului Sfant.

Lentilele de contact cu care afli totul despre oricine şi orice

sursa: http://jurnal.md/ro/news/lentilele-de-contact-cu-care-afli-totul-despre-oricine-si-orice-202654/

O pereche de lentile de contact active îţi vor schimba viaţa! Vor transforma totul în jurul tău: obiectele vor prinde viaţă, ambalajele alimentelor vor afişa informaţii digitale despre nutriţie, vei putea schimba peisajul. Nu este scenariul vreunui science-fiction, ci un proiect care se testează la Universitatea Washington din Seattle.

Și, cel mai probabil, este scenariul vieţii tale peste 10 de ani, spune consultantul în domeniul inovaţiei, Nick Sohnemann.

Lentilele active pe care americanii le testează în prezent, proiectează informaţii digitale către retină despre obiectele din jur.

"Toate lucrurile se conectează între ele şi deodată poţi confrunta chipuri, locaţii, clădiri şi obţii, în timp real, tot felul de informaţii pe irisul tău", a declarat Sohnemann.

Astfel, atunci când priveşti o persoană, îi poţi afla numele, în ce stare se află, îi poţi vedea profilul de Facebook sau alte informaţii pe care doreşte să le împărtăşească. La fel pentru fiecare obiect privit, pentru care se vor afişa date în timp real, fără a mai fi nevoie de căutare pe internet, de exemplu. Şi, deşi ar putea părea la prima vedere o încălcare gravă a intimităţii, consultantul în domeniul inovaţiei, Nick Sohnemann, spune că oamenii vor accepta să afişeze informaţii personale.

Motivul: acelaşi principiu ca în cazul site-urilor unde se cere înregistrare pentru a naviga gratuit. Lentilele active vor aduce un mare plus şi business-ului. Şi asta pentru că afaceriştii vor putea afla informaţii preţioase despre consumator: ce mărci preferă, de ce alege sau ce ar vrea să conţină un anumit produs. Astfel, pot oferi produse personalizate, care să satisfacă mai bine nevoile clienţilor.

"Shopping-ul devine mai interesant pentru tine pentru că produsele care-ţi sunt oferite sunt relevante, sunt ceea ce-ţi doreşti. Totul va fi mai eficient şi mai personalizat", spune consultantul în domeniul inovaţiei.

Sună frumos, însă mai avem de aşteptat cam 10 ani pentru a purta lentilele miracol. În 2021, ar trebui să fie un produs utilizat la scară largă, spune Sohnemann.