despre... iarna de dimineata

Cum mi-am petrecut vacanta de iarna in acesta dimineata sau despre nevoia de a fi dramatic...

In experenta asta de a trai o parte din mine  pe blog, iarna asta, in diferite feluri umblu prin lume fara motiv, prin... zapada  multa. Sunt un patetic peltic, intr-un varf de nas inghetat. 

Intamplator inghetam cu totii pe net, in ganduri, in amintiri... 

Nu am motive sa fiu fascinat de ceea ce ma ingrozeste, de viata asta rascolita de anticariat, de gandurile care le rostogolesc patetic pe blog...

Rezist si povestesc...  un gest de compasiune, un manifest de cetatean intins pe foile invizibile ale internetului... Altminteri, am fost infrant de toate conjucturile din jur, de cantarul judecatii apoapelui, de nostalgicii fulgi umezi pe obrajii... alesi sa taca! Si de ce toate acestea, ca sa zambesc imperfect despre absolut...

Fericirea e aceea certificata de o instanta. Sa vorbesti despre suflet e un curaj cretin, ca si cum te-ai lasa muscat de mii de cobre... Nu sunt profesor de morala, sunt moralist de profesie! Nu am nevoie de mila, ci doar de o imprejurare... Nu bat cu pumnii pe internet sa cer ajutor. M-am resemnat pe blog in aceasta dimineata si astept ca cinvea sa ma scoata de pe internet...

Probabil numai marea e in stare de asta acum...

Vara cu tantarii ei... cu aerul imbaxit si nerespirabil... cu viata in calduri... cu aerul din mjiloacele de transport... cu musca care loveste  ca proasta in bec... cu hainele care te strang... si te sufoca... cu depresiile despre corpurile slinoase... cu strazile pline de praf... 

O vara mea, sora lui Dorel, eternul var...

Nu vreau sa risipesc iluzia ca exista scapare... 

Gata inapoi la iarna, sentinta e definitiva va rugam nu protestati... 

Undeva trebuie sa ne oprim. Pai ultima oara era iarna, una cu multa zapada inauntru, cu sosetele ude... cu liliacul presat intre copertile unei vechi amintiri... sa nu amestecam vuietul verii cu cel al iernii... cand te bate vantul iarna, macar simti...