Tragedia florii de cires...

PELERIN ORTODOX: RUGAŢI-VĂ PENTRU JAPONIA

"Iubiţi fraţi întru Hristos, nu aflu cuvinte să-mi exprim durerea şi neliniştea profundă pentru toate câte se întâmplă în Japonia; în cea mai minunată ţară din lume- după mine-, care acum este în pericolul de a deveni un loc al viilor morţi din cauza radioactivităţii.

Poate că este de un simbolism tragic ceea ce se întâmplă acum, în vremea în care înfloresc cireşii, simbolul Japoniei. Ei se    adună seara, stau sub cireşi, care sunt pretutindeni, în parcuri, în principal, şi privesc la minunatele flori care cad scăldate de lumina lunii. Pentru japonezi este cea mai profundă icoană a frumuseţii vieţii şi a morţii, da a morţii, a vremelniciei vieţii care dispare ca florile cireşului. 

Există atât de minunate haiku, poeme în trei stihuri, care sunt o cugetare duhovnicească. 

Citiţi una:

„Ninge cu flori.

Primăvara încearcă

Să se prefacă-n iarnă…”

Din nefericire, este vorba mai degrabă despre o iarnă nucleară. Şi acum… moartea vine, încet şi sigur, în mod constant. Frumuseţea care ascunde moartea, o face să nu se arate şi ceea ce este semnificativ pentru cultura japoneză, acum nu mai poate să lucreze. Florile cireşului sunt infectate de radioactivitate. Sunt semnificative calmul şi supunerea cu care poporul japonez întâmpină toate acestea.

Aici, în Taiwan, e teamă şi frică. Lumea se teme să iasă pe stradă, se teme de expunerea la norul radioactiv. Trăim epoca Cernobîlului. Mulţi consideră că vine sfârşitul lumii (în subconştient ei şi-l doresc) şi televizorul arată continuu imaginile de coşmar de la tsunami şi fumul din exploziile reactoarelor.

Este însă foarte important faptul că pretutindeni, aproape pe toate canalele de televiziune, în ziare şi pe internet, se transmite deseori un mesaj: PRAY FOR JAPAN – RUGAŢI-VĂ PENTRU JAPONIA.

Pe facebook circulă mărci speciale cu mesaje pe care poţi să le ataşezi la fotografia pe care o ai pentru frontispiciu, chemând la rugăciune. Acesta este al nostru: În biserici, temple de tot felul, budiste, ale idolilor etc., toţi se roagă. Poate aţi aflat că şi noi ne-am rugat duminică la Dumnezeiasca Liturghie. Mă uimeşte mult faptul că nimeni nu protestează că televiziunea cheamă lumea la rugăciune. Toţi respectă, chiar şi ateii, în aceste ceasuri dificile credinţa şi nevoia umană pentru credinţă. Există desigur uriaşa întrebare DE CE, totuşi asiaticii o dau la o parte şi se preocupă acum mai mult cu ce trebuie să facem, cum să ajutăm.

Există agonie, zbucium în Taiwan, pentru că avem trei staţii de energie atomică şi regiunea este seismică ca şi Japonia. Există zvonul că în orice clipă poate să se întâmple un cutremur asemănător şi aici. De altfel, în regiune am avut în urmă cu o lună Noua Zeelandă, Japonia, şi oare cine urmează???

Multe ziare scriu că în ciuda catastrofei nemaivăzute nu s-a înregistrat nicio tâlhărie sau o faptă de violenţă sau de infracţiune (ca de pildă în Haiti, în SUA, în Egipt etc.), nici n-a predominat panica. Dimpotrivă, japonezii aşteaptă cu răbdare şi nobleţe să colaboreze cu autorităţile, dând un exemplu unic lumii. Şi asta pentru că au învăţat să se pună pe ei înşişi pe locul doi pentru binele comun, pentru alţii.

Nu zic că nu există hoţi în Japonia. Desigur că există. Dar există un înalt nivel de demnitate. Un exemplu semnificativ sunt politicienii ţării. Există politicieni care au delapidat banul public şi s-au sinucis din cauza mustrărilor de conştiinţă! Alţii care, pentru că a existat o suspiciune împotriva lor, şi-au dat demisia, luându-şi responsabilitatea asupra lor! Nu găsesc cuvinte să-i mângâi pe oameni aici, pentru câţi şi câte au pierdut şi în principal pentru viitorul nuclear sumbru, care poate veni (de altfel, în mod logic ar trebui să existe replici ale cutremurelor de 7,6 pe scara Rihter).

Nu am putut să răspund uriaşului DE CE, când m-a întrebat un copilaş. Înţeleg doar importanţa credinţei, adică a încrederii în Dumnezeu, în a te agăţa de El… în loc să ai speranţe, El să fie speranţa noastră, singura siguranţă căreia putem să I ne încredinţăm.

Nu este doar Japonia care pătimeşte, este Hristos care pătimeşte în Japonia, Care suferă în urma tsunami-ului, a radioactivităţii, a morţii. Asta am spus duminică: El neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre le-a purtat (Matei 8, 17).

Fraţii mei, Japonia poate să aibă nevoie de ajutorul vostru material. Este o ţară bogată pentru că are locuitori bogaţi în virtuţi. Cenuşă s-a transformat în al doilea Război Mondial şi s-a renăscut cu răbdare şi perseverenţă şi a devenit o uriaşă putere economică. Nu plâng atât pentru Japonia, plâng însă pentru Grecia, care e în stare de faliment, nu economic, ci moral.

Japonia are nevoie de rugăciunea noastră, care trebuie să fie foarte fierbinte, aşa încât harul lui Dumnezeu să ajute, să  se oprească catastrofa, să se depăşească răul şi în principal fraţii noştri japonezi să-L cunoască pe Hristos. Sunt atât de aproape de El prin caracterul lor, prin virtuţile lor şi prin hărnicia lor; este nevoie doar de puţină rugăciune, ca să-L găsească."

Cu dragoste în Hristos, Părintele Iona
  
sursa in limba romana :  http://acvila30.wordpress.com/2011/03/20/rugati-va-pentru-japonia/#more-20065           


Sursa originala in limba greaca : http://synodoiporia.blogspot.com/2011/03/blog-post_3752.html      
 

Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”