nu ne lasa Maicuta...

Rece suflă vânt în albia secată
Soarele-a ars grâul ce noi l-am smuls din piatră

 

Şi nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale!

 

Şi vine ploaie mare şi focul o să-l stingă
Şi cine în suflet iarăşi văpaia o s-aprindă

 

Şi nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale!

 

Şi vine noapte deasă şi drumul ni-l ascunde
Ca singuri să străbatem pădurea fără umbre

Şi nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale!