Ο Όσιος Ιλαρίων διακρίθηκε για το ασκητικό του ήθος, το φιλόθεο ζήλο του, το χάρισμα της ελεημοσύνης και τους πνευματικούς αγώνες. Γι’ αυτό ο Θεός τον προίκισε με το προορατικό χάρισμα. Ο Όσιος κοιμήθηκε με ειρήνη το έτος 754 μ.Χ..
Saint Hilarion the New, Igumen of Peleke Monastery, from his youth, he devoted himself to the service of God and spent many years as a hermit. Because of his holy and blameless life he was ordained to the holy priesthood, and later he was made igumen of the Pelekete monastery (near the Dardanelles). St Hilarion was granted gifts of clairvoyance and wonderworking by the Lord.
Through prayer he brought down rain during a drought, and like the Prophet Elisha he separated the waters of a river, he drove harmful beasts from the fields, he filled the nets of fishermen when they had no success in fishing, and he did many other miracles. In addition to these things, he was able to heal the sick and cast out demons.
St Hilarion suffered on Great and Holy Thursday in the year 754, when the military commnander Lakhanodrakon suddenly descended upon the Pelekete monastery in pursuit of icon-venerators, boldly forcing his way into the church, disrupting the service and throwing the Holy Gifts upon the ground. Forty-two monks were arrested, slapped into chains, sent to the Edessa district and murdered. The remaining monks were horribly mutilated, they beat them, they burned their beards with fire, they smeared their faces with tar and cut off the noses of some of the confessors. St Hilarion died for the veneration of icons during this persecution.
St Hilarion left behind spiritual works containing moral directives for spiritual effort. St Joseph of Volokolamsk (September 9 and October 18) was well acquainted with the work of St Hilarion, and he also wrote about the significance of monastic struggles in his own theological works.
În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Palechitului.
Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului şi-a pus viaţa în slujba Domnului de la o vârstă fragedă şi a petrecut mulţi ani ca pustnic. Pentru viaţa sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot şi mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului, de lângă Dardanele. Sf. Ilarion a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi a facerii de minuni.
Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete şi asemeni profetului Elisei a despărţit apele unui râu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu peşte atunci când nu puteau pescui nimic şi a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii şi izgonea demonii.
Sf. Ilarion a pătimit în Joia cea Mare şi Sfântă în anul 754, când comandantul de armată Lakhanodrakon a atacat pe neaşteptate mănăstirea Palechitului în căutarea închinătorilor la icoane intrând cu forţa în biserică şi în timpul slujbei care se ţinea a aruncat Sfintele Daruri pe jos. Atunci au fost arestaţi patruzeci şi doi de călugări, puşi în lanţuri, trimişi la Edessa şi ucişi. Cei rămaşi au fost oribil mutilaţi bătuţi, arşi, mânjiţi pe faţă cu smoală şi unora li s-a tăiat nasul. Sf. Ilarion a murit în timpul acestei persecuţii pentru că a cinstit sfintele icoane.
Sf. Ilarion a lăsat moştenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viaţă duhovnicească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu