La urma urmei toate valurile se opresc in port... Iluzia libertatii se termina in port... Atunci tristetea a inventat intamplator poezia, din nevoia de a salva ceva magic, desi fie vorba intre noi, dragostea este un sentiment extrem de slab... Dincolo de politica, respiratia omului sensibil devine respiratia unui fugar... Redus doar la preocuparile sale omul devine pustiu in asteptarea putrefactiei...
Dar, unde se refugiaza fericirea? Fericire se refugiaza acasa, in familie!!! Aici ne cocotam la fereastra deschisa primavara, cand simtim aerul placut al serii si privim cerul... De la fereastra familiei, inconjurati de dragoste, toate peisajele noptii sunt geometrii de lumina si de bucurie... Arterele luminate in linistea noptii ne umple de bucurie si de speranta.
Nu suntem susceptibili sa inghitim cultura servita la televizor, spectacolul grotesc al turmei umane inghesuite la zahar, la ulei... De ce? Cu un singur scop... sa dezumanizeze... orice farama da demnitate, sa subrezeasca temelia credintelor si a bunului simt... Sa stim ca plecam de casa dar pana in noapte tarziu cand ne intoarcem sa nu avem nici o siguranta... nici o certitudine... Copiii dau in cap parintilor... de la est la vest, fara grija traditiilor... Noi romanii mai stiam de rugaciune...
Romania ne imbratisa cu ideea de acasa, de familie, care ne hranea... Prin urmare, sa spunem inca bun venit sufletului nostru, la noi acasa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu