marți, 1 februarie 2011

Sa ne apropiem unul de celalat...

Amurgul... lasa oamenilor tot mai putina dragoste... Prin urmare suntem  tot mai straini unul fata de celalat. Relatiile sunt tot mai fragile... legaturile dintre noi slabite... In fond, fiecare avem puterea de a ne apropia unul de celalalt intr-un tango al amurgului... Suntem mai mult firea celui pe care il iubim... Suntem rasuflarea celui ce iubim... suntem picatura dintr-o lacrima neinsemnata care se intampla... suntem poeti ai suferintii toti cei ce iubim... suntem un singur trup rastignit...

9 comentarii:

  1. M-am oprit uneori si am privit chipurile persoanelor casatorite, care formeaza un cuplu, si am constatat ca acestia seamana foarte mult. Acum dilema mea este urmatoarea...oare ne alegem ca sipartener de viata o persoana care samana cu noi, sau aapar modificari ale chipului in incercarea de a fi asemenea persoanei pe care o iubim ?

    RăspundețiȘtergere
  2. ... Am observat copii infiati care capatau tarsaturi fizice ale parintilor adoptivi....

    RăspundețiȘtergere
  3. Tocmai pentru ca, cel mai adesea, asa cum spui, "suntem firea celui pe care il iubim", sau "rasuflarea celui pe care il iubim"..... uitam sa fim noi, nu mai stim ce inseamna. Sau nu ne aducem aminte. Suntem mereu altcineva decat... propria persoana.
    Dragostea este frumoasa... si inaltatoare, dar tocmai atunci cand nu (mai) incerci sa devii altfel sau sa fii altcumva... sau sa te asemeni celui iubit. Un intreg poate avea doua jumatati, dar niciodata o aceeasi jumatate, copiata, spoita, vopsita in dublu exemplar... si in aceleasi culori.
    Recunosc asta, dar n-o practic. Si atunci... la ce bun?

    Oricum, frumoasa postare...si superb clip.

    RăspundețiȘtergere
  4. Noi tindem sa ne asemanam cu Dumnezeu pentru ca El este izvorul iubirii... si apropierea de El ne face sa_i semanam... si e minunat!!! Dar, fiindca suntem dezorientati, de cele mai multe ori facem pe plac omului drag... convinsi ca asa e firesc... Nu sunt sigur ca este bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici eu nu sunt asa de sigura... a face pe plac cuiva nu e echivalent cu dragostea adevarata...aceea pe care ne-a adus-o Domnul Hristos.

    De asta am si spus... o recunosc, dar n-o aplic. Si atunci? Ce mai ramine...? Decat o perpetua intrebare si un vesnic neraspuns...

    RăspundețiȘtergere
  6. multi dintre noi ,iubesc mai mult pe cei cu care isi impart viata sau patul, decat il iubesc pe dumnezeu.atunci de ce incurajezi apropierea,cand trupul si mintea omeneasca prezinta atatea slabiciuni? madalina

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca nu am fost bine inteles...
    http://costinapetrei.blogspot.com/2011/01/cum-se-dezvolta-atasamentul-emotional-3.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragostea nu este exclusiv un singur sentiment, este un cumul de sentimente, nu poti spune ca iubesti doar pentru ca ii simti lipsa celuilalt, pentru ca te asculta, pentru ca iti vorbeste frumos, si in nici un caz pentru ca ; dragostea si fericirea , sentimente ce pot fi asa de usor confundate , fac parte din aria inefabilului, cu cat incerci mai mult sa le descrii cu atat mai mult te afunzi intr-o nebuloasa din care cu greu mai poti iesi. A nu incerca niciodata sa intrebi daca te iubeste este un semn ca iubesti , pentru ca in dragoste nu conteaza raspunsul , conteaza ce simti .
    A iubi pentru ca esti fericit nu este acelasi lucru cu a fi fericit pentru ca iubesti.
    Cine nu intelege ca dragostea este si durere, este si placere, este si suferinta si fericire in acelasi timp, cine nu stie sa doreasca ceea ce are si alearga spre ceea ce isi doreste , cine iubeste ca sa fie iubit, cine considera iertarea umilinta , si uitarea un lucru imposibil , acela inseamna ca nu a reusit sa vada diferenta dintre dragostea materna si cea fata de un om asemeni lui.

    RăspundețiȘtergere