Lunaticul de serviciu...

Pasul prin lume... este pasul prin libertate si nu ma refer la un anumit mediu... ci la constiinta! Constiinta e catedra cea mai exigenta, e indrumatorul de a carui opinie ne ferim... pentru ca o simtim nu ca fiind didactica, ci ca pe o devenire in noi...

Astfel, insistam sa vorbim... cu altii dar nu cu propia constiinta... Cu o constiinta autocritica, metamorfoza ne preda noua insine o lectie de nemurire... pana ajungem la Hristos. Deplinatatea rezultatelor pe care le-am avut... se vor vedea... Profesorul numit constiinta... ne va conduce la intalinrea cu El... Dincolo de textele teologice sau literare, urmeaza un examen... la care nu putem sa copiem... si la care vom epuiza toate abordarile posibile!

Acum facem o discutie despre Hristos... dar va veni ziua, secunda, clipa concreta in timpul dat fiecaruia, cand Hristos va deveni pentru noi, singurul criteriu al realitatilor sociale!!!  Automobilul scump la care visez astazi sau animalul de companie sau vorbaria despre cuvantul numit "milostenie", " ce o mai fi insemnand?", a da si a lua... "daruirea de sine" dupa constiinta numita Hristos...

In traducere libera... Hristos nu se preteaza nici la un limbaj vechi nici la unul moden. El este Cel ce Este... Noi ne pierdem vremea, de ex. lingvistic a la'  lunatiticul de serviciu... curand imi vine schimbul...