Acest film nu este un cantec de leagan... pentru fiinta umana... Am incetat sa construim drumuri ca sa ne atingem respiratia... Intr-o zi ni se vor spune ca norii sunt virtuali... ca iubirea este virtuala... Solul, raurile... trupul meu... apele de ploaie... saliva si aerul... moara de a macina, de a incalzi ... deliciosul cer albastru!!!
.
Sufletul sensibil spune ceea ce norii tac... Sa amenajam aerul cu talent poetic... Sa recurgem la cultul ochiului interior... Dar, in mod emblematic, deliciile vietii ne incanta mai mult... Drumul spre propria constiinta pare extravagant... Lucurile noastre preferate sunt... "pupicii"... experienta de a porni spre cautarea unui... "pupic", e mai incitanta... Drumurile vin... "du-te si tu!" Cuvintele mele sunt sensibile si crude... dar sunt pline de aer, de aer albastru... Spune-mi, spune-mi ca nu trebuie sa plec in nori...
PS : pentru o vizibilitatea mult mai buna ACCESATI ACEASTA ADRESA:
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
Cand am vazut acest documentar (eu asa il numesc), l-am urmarit cu sufletul la gura, pot sa spun ca m-a marcat profund...
RăspundețiȘtergere