As vrea sa te imbratisez, dar imi lipseste vocea ta... Aceeasi voce de care am uitat sa imi amintesc... Postura ta, intotdeauna m-a invata viata... In pat, apelul tau nu soseste niciodata... Si dimineata echipamentul meu e la fel... Imi pun bateriile si le reancarc cu speranta...
Urmele respiratiei tale... se sting in tacere pe corpul meu... apoi incepi sa ambalezi amintirea mea bucata cu bucata... si vezi cum resipiratia mea se inchide in cate o litera... sau o melodie ceva... Cuvintele mele nu musca gura ta... Armistitiul dintre noi pluteste ca un nor... care se rarefiaza... pana dispare...
Femeile moderne platesc debarasarea de barbati cu o bucurie... lacoma... pentru a-l consuma pe urmatorul... Au nevoie urgenta de un pat pentru dragoste... pe urma merg la culcare... Dimineata, podeaua e un covor greu... compus din amintiri... de corpuri... rasfoite inainte de culcare, cum se intampla de fiecare data...
Mi-e dor de femeia pe care nu am intalnit-o niciodata... In patul careia nu au existat niciodata multe oferte... Provocata doar de cuvinte... pana cand lumea mea nu ramane la sfarsit altceva...
frumos...felicitari!
RăspundețiȘtergereNu toate femeile sunt moderne :))
RăspundețiȘtergere