Sa nu ne blocam puntile de comunicare... Sa nu ne ingreunam presiunea interioara... Sa nu alunecam pe ghetisul alunecos al izolarii pe net de exemplu... Sa nu ne incruntam ca unii printre dinti ne scumpesc sperantele... Sa avem obrajii senini pentru copii din jur... saniutele lor nu au inghetat. Sa avem grija sa ne punem o patura in spate, dar sa zambim copiilor... Este la indemana noastra sa ne dorim normalitatea... sa ne alinam visele pierdute pe planeta asta... cu sufletul randuit de iubirea fara umbre...
bine zis! dar...putem???
RăspundețiȘtergere