miercuri, 12 ianuarie 2011

Cine esti tu pentru tine... sa te aratzi lumii?

Astazi mai mult ca niciodata imi dau seama ca nu respir si ma incalzesc in acelasi timp, de parca traiesc...

Mai neinsemnata decat o zi din viata mea, ce poate fi? Mai mult decat un fir de nisip sub un cer instelat... sunt degetele mele pe tastatura acum... Mai mult decat anxietatea mea ce poate convinge?


 Muschii i-am uitat pe ziduri pentru pasarile infometate de sange. Curios, dar acum nu imi amintesc ce  imi doresc...? Creierul meu e aproape o roca ce se afunda la malul marii fara sa inoate... si nisipul o asunde printre iedera gandurilor neumblate... nestiute... neatinse... Am sa ma intorc in laborator ca sa imi finisez cuibul in care m-am izolat...


Shakespeare nu stia ca Romeo sta pe mess... si posteaza melodii de pe youtube? Fara scene si balcoane, fara sa strabatem mari si tzari... Termopane se ma gasesc, vapoare mai putzine... Intre indragostitzi numai o decapotabila mai naste suspine.

Un comentariu:

  1. Ei da... trist, melancolic, real, frust, cinic pina la capat: "intre indragostiti numai o decapotabila mai naste suspine".
    "Romeo nu statea pe mess", dar Julieta mai crede si acum in puterea mess-ului... care din ei o fi mai "fraier" (cum ne categorisesc unii sau altii)?

    Si totusi... iti doresc o altfel de realitate... mi-o doresc si mie, de fapt...

    RăspundețiȘtergere