marți, 14 iunie 2011

Unele zile trebuie doar să zboare...


În fapt, nu există drumuri deschise pline de  fericire! Poezia, complicele naufragiat în care  fiecare poem stă pe o coajă de urgenţă ...



În oglindă, lumea  se întâmplă fără plimbări în    nori ca să  găsim rădăcinile în adâncime, altundeva, în cele din urmă... decât în noi.



Sufletul meu ascuns şi diluat în tine se dilată în ecouri şi răspunsuri... In acestă seară mi-e poftă de un toast nesătios în detalii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu