În fapt, nu există drumuri deschise pline de fericire! Poezia, complicele naufragiat în care fiecare poem stă pe o coajă de urgenţă ...
În oglindă, lumea se întâmplă fără plimbări în nori ca să găsim rădăcinile în adâncime, altundeva, în cele din urmă... decât în noi.
Sufletul meu ascuns şi diluat în tine se dilată în ecouri şi răspunsuri... In acestă seară mi-e poftă de un toast nesătios în detalii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu