soapte...de adormit copii

 

Am decis că pe net ma  întind ca o marionetă. Mersul pe jos, prin golul de coşmar al nopţii nedormite e mai mult decat orice postare pe blog... 
Motivul pentru care am decis să nu ştearg acest blog este ca nu am altceva mai bun de facut cand intru pe internet. Apoi am o colectie de lucruri care imi plac, dar nimeni nu ma intreba de ce?  Sincer am nevoie doar de acest lucru, această fantomă de fericire care ma tine pentru a nu cădea în dizgraţie totală. 

 Am obosit, dar niciodată nu am obosit destul pentru a rula  un suflet care nu are uzură.

Si că, atunci  am decis să devină proprietar macar  pentru inima mea şi-mi permit doar să visez că, pe aici, nu am pierdut nimic.