Si din ce pacate sufletul s-a ranit... si din ce rani sufletul s-a mahnit... oare, m-au mahnit principiile pe care nu le respect?
Cate inimi bat astazi in suflete deznadajduite... purtate ca frunza in vant spre fuga de plictiseala, de singuratate, furam doar placerile vietii... Ranile vietii le purtam cu noi ascunse, poate nu se vad! Si mai departe schiopatam... pana ne prabusim.
„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră si invatati-va de la Mine, ca sunt blând si smerit cu inima si veţi găsi odihna sufletelor voastre”.
Doamne Iisuse Hristoase, nădejdea, iubirea si iertarea noastră, revenindu-mi in fire ca fiul risipitor, strig din stafundul inimii mele si din toata puterea mea:
Nu mă lăsa Doamne, nu mă lăsa! Vindeca-mi durerea cea grea si amarul inimii căci zac neputincios la pamant si n-am putere sa mă mai ridic. Tu singur eşti doctorul inimilor si sufletelor noastre si doar la Tine găsesc vindecare. Inima flamanda de iubire am hrănit-o cu păcat si cenuşa iluziilor, incat zac in lacrimi multe si întristare grea.
Dar nu-mi pierd nădejdea si strig: Zideşte-mă din nou Doamne, zidirea ta căzuta. Si-Ti mulţumesc, Doamne, pentru amarul pe care l-am gustat, căci m-a făcut sa mă întorc la Tine, iar acum Te rog stăruitor: invata-ma, Doamne, sa iubesc cu iubirea Ta si cu lacrimi de pocăinţa spălându-mi inima, sa primesc dragostea. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu