marți, 5 aprilie 2011

Cate himere am invatat sa pretuiesc in viata asta!!!

Daca as putea sa fiu mai putin ingrijorat... as putea sa ma joc mai mult cu poezia, cu muzica, cu imaginile... dar m-am ranit sa simt suferinta...

Mi-am rupt ochii in somn, dar noaptea era la fel de gustoasa si blanda cu luna ei tavalita in soare. Atunci, mi-am luat pielea si corpul si le-am incalzit si mi-am turnat peste  trupul meu o luna fierbinte si am vazut acolo  multi ostatici si multa teama. Multe strigate ascunse in luna zambeau mincinos iar ochii credeau si plangeau  nesfarsite rauri. Doar cantecele mai leaganau  aceste trupuri uitate in vant, in frig si in lumina lunii...

Daca pieptul meu ar fi refugiul, daca as avea curajul sa sterg lacrimile, daca as inventa un dans pentru surzi, o lumina pentru orbi, o soapta pentru muti...

In inima mea, emotia face recrus, buzele cer o revizuire a surasului. Cate himere am invatat sa pretuiesc in viata asta!!! Dar stiu ca in  fiecare zi sunt mai bogat...

Un comentariu:

  1. Dacă himerele îţi aduc bogăţie, atunci... e bine.
    Şi mie obişnuiau a-mi aduce zâmbet... tot himerele.

    Frumoasă şi melodia de aici.
    Să ai o zi şi o primăvară încurajantă!

    RăspundețiȘtergere