Există prea multe imagini care trec prin viaţa mea într-un an, fără să ştiu că au fost parte din mine... Există multe întâmplări care vin şi se duc: un salut, o privire rapidă, un cuvânt, un gest, un salut de la revedere, un zâmbet şi câte altele... Dar de câte ori mă opresc să  ţin cont de ele? Mă uit la ele diferit, le vorbesc diferit, fie că le aud sau nu... Până la urmă aceste imagini ajung în mine, sfârşesc în interiorul meu profund ... Şi toate trec, precum o zi proastă, fără să estompez această trecere în negura uitării. Ceva rămâne pentru totdeauna, chiar dacă eu nu ţin minte... 

Mă uit pe fereastră în căutarea zăpezii şi-mi revin aminitirile ascunse în mine ca o dezmierdare a zăpezilor de altădată...