Câte amintiri îmi trezesc sărbătorile de iarnă... Bradul împodobit a fost mereu un prilej de mare bucurie pentru mine. Crăciunul, mereu motiv pentru sărbătoare, în care întreaga familie doream să împodobim bradul... fiecare cu dornitele lui, fiecare cu fanteziile lui... Si seara aşteptam cu toţii cadourile de sub brad... iar la uşă un glas de copii striga: “Primiti uratorii/colindatorii”?
Ajunul din copilărie, cu lumânări şi brad frumos,
Stând pe genunchii mamei, închizi pleoapa somnoros.
Nici o nuia in sac; o carte, atâta doar de colorat,
Şi-o pasăre de gumă, ca să te uiţi la ea extaziat.
Stând pe genunchii mamei, închizi pleoapa somnoros.
Nici o nuia in sac; o carte, atâta doar de colorat,
Şi-o pasăre de gumă, ca să te uiţi la ea extaziat.
Ajunul din copilărie, prea iute dispărând în zbor
Abia te joci şi râzi şi iată ţi se spune: "somn uşor!"
Ţi-aduce mama o felie de pâine, să te linişteşti,
Şi cu felia-n mână intri in visele copilăreşti.
Ajunul celor maturi; daruri de câte oare nu-ţi va da!
Vechi amintiri bătând din aripi vor poposi în preajma ta.
Ajunuri vechi şi frunţi plecate s-au şters cu timpii fumurii,
Îmi place jocul de lumină din jocurile de copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu