joi, 23 februarie 2012

propunere de carte

Părintele Arsenie  

Acuzatul „ZEK-18376”  

Un sfant in lagarele comuniste din Rusia  

(editie integrala)

Carte tiparita cu binecuvantarea P.S. Galaction - Episcopul Alexandriei si Teleormanului; 

Traducere din limba greaca de Monahul Pimen Vlad - Chilia Sf. Mc. Artemie din Sf. Munte Athos; 

An aparitie: 2009; Nr. pagini: 467; Pret: 15 RON


Cine a fost părintele Arsenie?

1984  s-a nascut la Moscova in 1894.
1911  a terminat scoala secundara si s-a inscris la Facultatea Imperiala din Moscova.
1917 a terminat studiile universitare. Scrie primele lucrari despre arta si arhitectura rusa veche.
1917-1919  ajunge la manastirea Optina. Aici a fost tuns in monahism, iar mai apoi a primit    harul preotiei.
1919 cu binecuvantarea patriarhului Moscovei Sfantul Tihon slujeste intr-una din parohiile capitalei.
1921 este numit preot la una dintre parohii.
1927 decembrie, parintele Arsenie a fost arestat pentru prima data. A fost inchis pentru o perioada de doi ani in regiunea Arkhangelsk( in Nord).
1929 se intoarce din exil dar nu i se permite sa se apropie de Moscova pe o raza de 100 km. Este facut iarasi parohul unei biserici.
1931 este din nou arestat si exilat pentru cinci ani in regiunea Vologda. I s-a permis sa locuiasca in regiunile Vologda, Arhanghelsc si Vladimir, insa fara a avea permisiunea sa slujeasca. El oficia insa slujbele in casa sa, in secret. 
1936 este arestat, inchis pentru un an si exilat iarasi.
1938 se intoarce din exil cu porunca sa traiasca numai in partile  Vologda, Arhanghelsc si Vladimir.
1939 este exilat pentru a treia oara in Siberia si dupa aceea in Urali.
1942 este trimis in Lagarul Special de Detinuti.
1958 este eliberat din lagar si pleaca la Rostov- Velichi, eparhia Iaroslav.
1975 moare si este ingropat la Rostov-Velichie

Cu siguranţă că aveţi cunoştinţă de multe memorii ce s-au tipărit în acesti ani, care descriu viaţa lagărelor  din preioada comunistă. Au scris despre asta intelectuali, ofiţeri, preoti, ţarani, deţinuţi politici etc.. Insă această carte are ceva cu totul aparte. Vorbeşte despre un personaj părintele Arsenie aşa cum a ramas el în memoriile celor care l-au cunoscut. Veţi citi despre chinuri inumane si nedrepte, despre minuni incredibile din aceste lagăre şi închisori, despre atei care l-au negat pe Dumnezeu, despre maritiri creştini care şi-au dăruit viaţa pentru credinţa în Dumnezeu şi care nu au fost părăsiţi nici în lagar  şi nici la trecerea lor din această viaţă.

In lagăr are experienţă unirii cu lumina necreată. 
Impreună cu un student ateist ce avea o atitudine batjocoritoare faţă de Dumnezeu, este aruncat într-o cutie de fier pe un ger de -30 grade Celsius (cutia amplificand gerul) pentru 48 de ore, fără hrană, fără apă. Părintele Arsenie începe rugaciunile, urmat şi de Alexei (studentul ateist), iar celula se umple de lumină harică şi de caldură. Nimeni, pană atunci, nu supravieţuise pedepsei de izolare la celulă.

...cu toate că îl aveam acum printre noi pe părintele Arsenie care ne scosese din amorţire, noi tot parcă eram alţii. Imbătraniserăm, eram obosiţi, doboraţi. Ne rugam, dar în rugăciune mai mult ceream ajutor decat îl slăveam pe Dumnezeu, ca înainte.
L-am întrebat odată pe părintele Arsenie de ce se întamplă aşa?
  
Intr-un fel este firesc, a spus el cu glas umbrit de tristeţe. Oamenii au trecut prin prea multe greutăţi, prea mari. Cat nu s-a facut spre a dezrădăcina credinţa din suflete! In asemenea împrejurări, cum să se mai gandească omul la altceva decat la supravieţuire şi la înlăturarea piedicilor ce-i stau in cale! Priviţi numai ce viaţă se duce astăzi: televizor, ziare, reviste, teatru şi cinema! Toate acestea uniformizează gandirea, omul nu mai poate fi singur cu gandurile sale; nu mai poate simţi că Dumnezeu e de faţă.


Mersul de astăzi al vieţii, cu iuţeala-i năucitoare, îi constrange pe oameni să joace cum li se cantă. Omul nu-i niciodată singur cu sine. Chiar de se află într-un sanatoriu, sau stă acasă să se odihnească, tot e un anume ritm care i se impune, tot e un program pe care trebuie să-l urmeze. Totul ţi se prescrie dinainte. Esti hrănit, informat, învăţat ce-ţi lipseste. Mulţimi uriase sunt stranse laolaltă si totusi fiecare e despărţit de ceilalţi prin lupta zilnică pentru viaţă.

Petre Tuteţa:comunismul e cea mai mare aflare în treabă din istoria omenirii.


...înfricoşate prigoane s-au întimplat în comunism în secolu! XX


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu