Există prea multe imagini care trec prin viaţa mea într-un an, fără să ştiu că au fost parte din mine... Există multe întâmplări care vin şi se duc: un salut, o privire rapidă, un cuvânt, un gest, un salut de la revedere, un zâmbet şi câte altele... Dar de câte ori mă opresc să  ţin cont de ele? Mă uit la ele diferit, le vorbesc diferit, fie că le aud sau nu... Până la urmă aceste imagini ajung în mine, sfârşesc în interiorul meu profund ... Şi toate trec, precum o zi proastă, fără să estompez această trecere în negura uitării. Ceva rămâne pentru totdeauna, chiar dacă eu nu ţin minte... 

Mă uit pe fereastră în căutarea zăpezii şi-mi revin aminitirile ascunse în mine ca o dezmierdare a zăpezilor de altădată...

"Fiul Omului nu are unde-Şi odihni capul."

"The Son of Man has nowhere to lay his head"

 Christ wants to be at home in your soul. He will not go away and leave you if the house is chilly and uncomfortable; he loves you too much to leave you, but how often, how tragically often, he must say nowadays: 'The Son of Man has nowhere to lay his head.'

Christ asks for a home in your soul, where he can be at rest with you, where he can talk easily to you, where you and he, alone together, can laugh and be silent and be delighted with one another. All this may seem daring, but it is true; it is the meaning of the Incarnation.

 

(The source: Ten Thousand Places. blogspot.com)

 "Fiul Omului nu are unde-Şi odihni capul. "

Hristos vrea să fie acasă în sufletul tău. El nu va merge departe şi să te lase în cazul în care casa din sufletul tău este rece si inconfortabil. El te iubeşte prea mult ca să te lase, dar cât de des, cât de tragic de multe ori, el trebuie să spună astăzi: "Fiul Omului nu are unde-Şi odihni capul. " 

Hristos solicită sufletului tău o casă, în care el poate să se odihnească cu tine, în care el poate vorbi cu uşurinţă cu tine. Unde tu si el, numai împreună, să râdeti şi să tăceţi şi să fie încântat unul de celălalt. Toate acestea pot părea indrăzneţe, dar sunt adevărate. Acesta este sensul  Întrupării Sale. 

Niciodată nu am ştiut că iubirea locuieşte în mine. Ce ruşine... Eu şi dragostea locuim împreună, desigur din totdeuna. Pot să spun că, fără să simt senzaţia ei de dezmierdare, avem grijă unul de altul. Este adevărat că eu sunt blocat într-o libertate foarte mare de a pune la îndoială îmbrăţişarea unei senzaţii închise în mine... Eu sunt ultima mea îmbrăţişare de care mă ţin strans. Eu îmi aud ultima suflare la ureche. Eu îmi scriu cuvintele  de faţă cu mine. Eu, daca vreau să îmi fac un cadou, îmi declar cuvintele inimii mele. Parţial viaţa mea se va încheia, fără să ştiu dacă am fost fericit... Partea interioară a corpului meu aşteaptă  să  îmi aleg jumatatea odată, pentru că fac parte din acesta lume cu parfum de femeie.

Varza mon amour...

Imi petrec zilele astea pe net... şi nu mă petrec. Imi doresc o bucaţică, nu de şoric ci de viaţă proaspată, curată! Disperaţii ca mine stau pe net, cu o viaţă  tot mai pustie... Simt saliva amară a monitorului din faţa mea, dar îi ador zilnic sărutul. Ce mai vreau în afară de net? Bautură, ţigări, muzică, dans, petrecere... şi gagici, cam asta îmi doresc ... sub privirile bătrânilor fricoşi de la ferestre, care îmi urmăresc drumul spre Apocalipsă. De sărbatori, transmit politicienilor un mesaj: aţi investit în tineri, de parcă aţi fi investit într-un serviciu  de deratizare!!! Adevarul e că problemele noastre sufleteşti sunt probleme de şobolani angoasati de sex protejat... "Băi, când ne tăiaţi curentul şi confortul de a ne revolta pe bloguri? Băi, nu vedeţi că ne înmormântaţi  sufletele  de Crăciun cu Mall-urile voastre  şi absurdul în care ne afundaţi zi de zi?

Şi va naşte fiu
şi vei chema numele lui:

IISUS,

că acesta va mântui pre norodul său  
de păcatele lor.

(Matei 1,21; Biblia 1914)

"We Wish You a Merry Christmas"

Pace în gânduri... şi voie bună!!!