Colindul autentic romanesc...

In vechime, oamenii nu puneau mare pret pe numaratoarea zilelor din calendar, ci pe sarbatori. 

Craciunul si Sfintele Pasti erau repere pentru trecerea timpului.

Felicitari pentru cei care s-au spovedit si sau impartasit cu Trupul si Sangele Domnului.

E bine sa ne intrebam de ce Hristos nu S-a nascut in rai, ci aici, pe pamant si  abea a gasit loc...

 A venit intre ai Sai si ai Sai nu L- au primit.  Si nu stiu daca trebuie sa-L cautam prin hipermarketuri... 

1. Prima colinda propun sa fie una  a copiilor. A ajuns sa fie mai fascinant sa ascultam Stille nacht-uri si Jingle bells-uri in magazine. E prea obositor sa mai deschidem usa celor ce colinda. Si pe deasupra, sa tot ascultam aceleasi colinde.   

2. Colindul cel mai frumos ramane in Maramures...  Intrebare: cat ne mai preocupa astazi asemanarea firii noastre cu Hristos? Ne intereseaza porcul, vinul, evident bradul... nimic pentru curatirea sufletului?                                  

3. Fluireas stravechi...  Alergam de la servici bezmetici prin magazine  si nu ma avem timp sa stam in genunchi la spovedanie. Uitam sa ne marturisim pacatele acum... dar ce vom face la judecata, atunci cum scapam? 

4. Maestrii colindelor.. cine altii daca nu Madrigalii...                                                 

 5. Colindatul, in esenta sa stare, este vestire a Nasterii lui Hristos iar colindatorii sunt purtatori de Dumnezeu... deci sunt ingerasi ... doar copii...

Porcule de Craciun...

La fel ca anul trecut, dupa post... manacam porcii... care ii mai gasim prin curtea noastra sau a altora. Pentru ca in decembrie lumea taie porcul si nu imi amintesc de un Craciun fara carne de porc. Totusi sarbatoarea Craciunului si taierea porcului sunt lucruri diferite...

I

Cei mai frumosi brazi de Craciun...

Tokyo

Washington

Praga

sticla de Murano- Cehia

Italia, regiunea Umbria

Moscova

Frankfurt

Lisabona

Germania

Paris

Vatican

Londra

Madrid

probabil am nevoie de o spovedanie...

Probabil, Craciunul ar putea fi cea mai frumoasa perioada a anului. De fapt, nu prea e nimic frumos, mult lucruri sunt de fatada. Suntem dezamagiti pentru viata pe care o avem...  Familiile sunt tot mai destramate, relatiile dintre noi tot mai vulnerabile... Nu credeam ca in afara lui Ceausescu, voi vedea o lume disfuctionala, lipsita de sentimente pentru suferinta umana. Fiecare persoana din jur, care zambeste fericita, ascunde un secret: Viata e dur! Si in aceasta perioada, ne dam bine seama de asta!

In fond, Craciunul nu ar trebuie sa fie altceva decat, amintirea nasterii lui Hristos. Dar noi serbam in cel mai materialist mod cu putinta! Adevarul e ca astazi nu ne mai intersectam cu Iisus in nici un fel... si totusi El va veni din nou!!! De fapt, acest timp brutal al nostru, plin de cadouri, de lucruri, de carnati si chisca, de sarmale si piftie, acest timp  a devenit  altceva tocmai pentru ca s-a nascut Hristos acum 2000 de ani.

Stiu ca sunt patetic, probabil am nevoie de o spovedanie...

Ajunul din copilarie...

Câte amintiri îmi trezesc sărbătorile de iarnă... Bradul împodobit a fost mereu un prilej de mare bucurie pentru mine. Crăciunul, mereu motiv pentru sărbătoare, în care întreaga familie  doream să împodobim bradul... fiecare cu dornitele lui, fiecare cu fanteziile lui... Si seara aşteptam cu toţii cadourile de sub brad... iar la uşă un glas de copii striga: “Primiti uratorii/colindatorii”?

 Ajunul din copilărie

de Sigurd Sigurdsson

Ajunul din copilărie, cu lumânări şi brad frumos,
Stând pe genunchii mamei, închizi pleoapa somnoros.
Nici o nuia in sac; o carte, atâta doar de colorat,
Şi-o pasăre de gumă, ca să te uiţi la ea extaziat.

Ajunul din copilărie, prea iute dispărând în zbor
Abia te joci şi râzi şi iată ţi se spune: "somn uşor!"
Ţi-aduce mama o felie de pâine, să te linişteşti,
Şi cu felia-n mână intri in visele copilăreşti.

Ajunul celor maturi; daruri de câte oare nu-ţi va da!
Vechi amintiri bătând din aripi vor poposi în preajma ta.
Ajunuri vechi şi frunţi plecate s-au şters cu timpii fumurii,
Îmi place jocul de lumină din jocurile de copii.

Suntem născuti pentru a răspunde celorlalti.

http://www.realitatea.net/eleva-care-a-obtinut-nota-10-la-bac-a-murit-tanara-s-a-aruncat-de-la-etaj_895417.html

O tânără de 19 ani care s-a aruncat de la etajul opt al unui bloc din Cluj-Napoca a murit, miercuri dimineaţă, la spital, din cauza traumatismelor multiple suferite în urma căzăturii, ea numărându-se printre elevii clujeni care au obţinut, în această vară, media 10 la examenul de bacalaureat.

Iulia Plăian s-a numărat printre cei opt elevi clujeni care au obţinut media 10 la bacalaureat în vara acestui an. “Nu cred că a fost un examen mai greu sau mai uşor ca în alţi ani. A fost de nivel mediu. Am dat Bac-ul din română, germană, matematică şi fizică. Nu mă aşteptam să iau aşa note mari, sincer. Nu am luat nicio oră de meditaţie. Cred că cine învaţă constant în timpul anului, cine îşi dă interesul are şi rezultate. Şi profesorii contează foarte mult”, declara, în vară, Iulia Plăian.

*

Timpul trece, întotdeauna vine doar ca să treacă! Chiar şi atunci când, zilele prelungesc în zadar şi steril agonia, chiar şi atunci când, ne trezim dimineaţa şi credem că este imposibil să ajungem la sfârşitul zilei... 

Nu există nici o  întoarcere la start, ca si cum niciodata nu am fi plecat... Timpul devine subiectiv doar atunci cand oamenii nu ne mai răspund. Cand oamenii renuntă la noi, atunci timpul nu ne mai apartine. Pentu că noi, oamenii suntem născuti pentru a răspunde celorlalti. Să explic de ce renuntăm la noi  însine..? 

Mă uitam la înmormantartea Mălinei şi îmi ziceam că ne luăm viata pentru că suntem singuri şi neînteleşi. Si uneori ne simtim cumplit de singuri. Dar avem cerul, aerul, soarele, zambetul oamenilor pe stradă... avem ceva! Mă uitam la ea cum intră singură în mormant fără să mai poată vorbi cu nimeni, nici măcar să îşi găsească linistea si mantuirea. E foarte trist, pentru că, în fond, sinuciderea e o crimă pe care nu o poti repara. Si ce cumplit trebuie să fi fost momentul în care ea a realizat că este în aer şi nu mai poate face nimic!!! 

( puteti viziona toate episoadele pe youtube)

Un sentimental numit Costin...

Trebaluind printre  cuvinte...

Poate că noi oamenii avem obiceiul de a spune altceva decât ceea ce gândim şi raţionăm. Eu sunt opusul. Eu nu vreau ca viaţa să îmi fie o insiruire de neînţelegeri. 

Zi după zi, după ce ma las cuprins si pătruns de muzică,  nu mai sunt un robot. Eu locuiesc la intersecţia dintre senzaţia de mă  pierde în sunete şi  poveştile ascunse, abia descoperite. 

M-arunc în singurătate, ca să nu părăsescă din mine, ceva nespus. Niciodată  nu sunt bine înţelese gandurile mele ipocrite  sau secrete ascunse în mine.  

Dar sentimentele sunt cel mai greu  de ascuns, pentru că eu sunt naiv şi am adormit mulţi ani pe  plaja de nisip, cu pumnul închis.  

Dar încă o dată spun, că, mai degrabă singur, decât sa trăiesc cu un zâmbet fals...