citez: Ce tara era Romania... In Paris isi scoteau chelnerii palaria in fata ta cand ii plateai in Lei... Din pacate peste noi au apasat clipe grele de cum a ajuns la putere Hitler si continuat de Stalin si bolsevicii imputiti. Ajunsi acum.."S'ill vous plait monsieur"
Jean Moscopol (n. 26 februarie 1903, Brăila - d. 1980) a fost un cântăreţ român de muzică uşoară ce s-a făcut cunoscut publicului în perioada interbelică.
Părinţii lui erau greci - mama, Constantinidi, era din Constanţa, iar tatăl, Moscopol, a venit de pe malurile Mării Egee, de la Mesevria, şi s-a stabilit la Brăila, unde a avut o cofetărie, apoi a fost bijutier, ca şi o soră de-a lui. De mic avea uşurinţa de a învăţa. Ştia să cânte la mai multe instrumente, cunoştea bine franceza, italiana, engleza, germana şi greaca. Cursurile primar şi secundar le-a făcut la Brăila, iar liceul l-a terminat la Galaţi.
În anii 1921-22 a fost funcţionar la Agenţia maritimă "M. Embiricos et Co", apoi încă doi ani la Agenţia "P. Macri et Son" din Brăila, iar din 1925 până în 1929 a lucrat la Banca "Chrissoveloni" din Bucureşti.
În timp ce era student la Aeronautică, cineva l-a sfătuit să-şi valorifice talentul muzical şi să facă nişte înregistrări. Din acel moment, muzica a devenit profesia sa. Jean Moscopol nu a fost căsătorit niciodată.
În 1929 a debutat la barul "Zissu", de pe Şerban Vodă. Făcea epigrame pe moment celor de la masă, îi dispunea. A publicat si o carte de epigrame: "101 răutăţi". În perioada aceea a apărut şi în filmul "O noapte furtunoasă", el interpretând rolul şansonetistului care cânta la grădina de vară "Union". Tot atunci a făcut înregistrări pe primele plăci de gramofon şi a debutat la radio.
Părinţii lui erau greci - mama, Constantinidi, era din Constanţa, iar tatăl, Moscopol, a venit de pe malurile Mării Egee, de la Mesevria, şi s-a stabilit la Brăila, unde a avut o cofetărie, apoi a fost bijutier, ca şi o soră de-a lui. De mic avea uşurinţa de a învăţa. Ştia să cânte la mai multe instrumente, cunoştea bine franceza, italiana, engleza, germana şi greaca. Cursurile primar şi secundar le-a făcut la Brăila, iar liceul l-a terminat la Galaţi.
În anii 1921-22 a fost funcţionar la Agenţia maritimă "M. Embiricos et Co", apoi încă doi ani la Agenţia "P. Macri et Son" din Brăila, iar din 1925 până în 1929 a lucrat la Banca "Chrissoveloni" din Bucureşti.
În timp ce era student la Aeronautică, cineva l-a sfătuit să-şi valorifice talentul muzical şi să facă nişte înregistrări. Din acel moment, muzica a devenit profesia sa. Jean Moscopol nu a fost căsătorit niciodată.
În 1929 a debutat la barul "Zissu", de pe Şerban Vodă. Făcea epigrame pe moment celor de la masă, îi dispunea. A publicat si o carte de epigrame: "101 răutăţi". În perioada aceea a apărut şi în filmul "O noapte furtunoasă", el interpretând rolul şansonetistului care cânta la grădina de vară "Union". Tot atunci a făcut înregistrări pe primele plăci de gramofon şi a debutat la radio.
citez: Cantecul acesta aduce aminte de vremurile bune si adevarate de demult, vremuri pe care, din pacate nu cred ca le vom mai revedea vreodata. Suntem printre cei putini care mai simt fiecare cuvant din acest cantec.. pacat de tara aceasta... mare pacat nici macar nu o meritam...
Sa stii ca nu sunt franturi, sunt bucati mari de cultura romaneasca de pe care trebuie dat jos praful ignorantei noastre. Traiasca Romania!
În 1930 a luat lecţii de muzică, a dat examen şi a fost confirmat ca artist profesionist. H. Nicolaide l-a luat la Teatrul de Revistă "Alhambra", unde a cântat în operetele: "Alhambritta", "Lăsaţi-mă să cânt" şi "Contesa Maritza".
În 1931 a făcut un turneu prin ţară cu Ion Manolescu, actor la Teatrul Naţional. Din acest an a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri "His Master's Voice". De-a lungul anilor, a înregistrat pe discuri de gramofon peste 300 de cântece, de facturi diverse, româneşti şi străine.
În 1932 a plecat la Berlin, unde a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok, şi a luat lecţii de canto cu profesorul Korst.
După război, concepţiile lui politice fiind în totală contradicţie cu regimul care se instala, nu a acceptat să devină cântăreţul noii puteri de la Bucureşti. Îşi făcuse cunoştinţe în lumea teatrală şi Elvira Popescu, care era la Paris, l-a ajutat să plece din ţară, în 1947, cu acte în regulă. A ajuns întâi in Grecia, apoi în Germania, de unde a mers în Franţa. După scurt timp, a trecut oceanul şi s-a stabilit în America, la New York. În America nu a mai avut aceeaşi carieră strălucitoare ca în România, dar s-a implicat în viaţa comunităţii românilor de la biserica "Sf. Dumitru" din New York, al cărei şef a devenit. După slujbă, organiza întâlnirea românilor din diaspora. Pentru a-şi câştiga existenţa, a avut diferite servicii, ocupaţii nesemnificative pentru cariera lui artistică.
În anii '70, cu sprijinul lui Aristide Buhoiu, directorul ziarului "Universul", a înregistrat o serie de cântece. Lansarea lor s-a facut la Bucureşti, în 1993.
Lui îi aparţin melodii precum "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?", "Mână, birjar" şi "Tot ce-i românesc nu piere".
Din cauza atitudinii sale vehemente împotriva rusificării ţării după invazia sovietică, regimul comunist a incercat sa-l şteargă din conştiinţa naţională prin marginalizarea lui. Regizorul Stefan Gladin a întâmpinat mari dificultăţi in culegera de informaţii despre artist pentru un film biografic pentru că acestea au fost scoase din arhive in anii '50-'60.
După război, concepţiile lui politice fiind în totală contradicţie cu regimul care se instala, nu a acceptat să devină cântăreţul noii puteri de la Bucureşti. Îşi făcuse cunoştinţe în lumea teatrală şi Elvira Popescu, care era la Paris, l-a ajutat să plece din ţară, în 1947, cu acte în regulă. A ajuns întâi in Grecia, apoi în Germania, de unde a mers în Franţa. După scurt timp, a trecut oceanul şi s-a stabilit în America, la New York. În America nu a mai avut aceeaşi carieră strălucitoare ca în România, dar s-a implicat în viaţa comunităţii românilor de la biserica "Sf. Dumitru" din New York, al cărei şef a devenit. După slujbă, organiza întâlnirea românilor din diaspora. Pentru a-şi câştiga existenţa, a avut diferite servicii, ocupaţii nesemnificative pentru cariera lui artistică.
În anii '70, cu sprijinul lui Aristide Buhoiu, directorul ziarului "Universul", a înregistrat o serie de cântece. Lansarea lor s-a facut la Bucureşti, în 1993.
Lui îi aparţin melodii precum "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?", "Mână, birjar" şi "Tot ce-i românesc nu piere".
Din cauza atitudinii sale vehemente împotriva rusificării ţării după invazia sovietică, regimul comunist a incercat sa-l şteargă din conştiinţa naţională prin marginalizarea lui. Regizorul Stefan Gladin a întâmpinat mari dificultăţi in culegera de informaţii despre artist pentru un film biografic pentru că acestea au fost scoase din arhive in anii '50-'60.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu